Sunetul muzicii
(Sound of music)
La fel ca oricare musical consacrat, Sunetul muzicii provine din piesa omonimă prezentată în 1959, pe Broadway, cu un libret semnat de Howard Lindsay și Russel Crouse și bazat chiar pe romanul eroinei principale – Maria Augusta von Trapp – scris în 1949 și intitulat The story of family singers. De frumoasa poveste au fost atrași și producătorul Studioului Fox, Richard D. Zanuck, alături de scriitorul Ernest Lehman și regizorul Robert Wise transformând titlul într-o adevărată capodoperă cinematografică ai căror protagoniști, Julie Andrews și Christofer Plummer, au rămas pentru totdeauna în conștiința publicului.
Subiectul musical-ului scoate în prim-plan simbioza perfectă între puterea muzicii și dragostea născută din bunătatea oferită necondiționat, care reușește să înduplece chiar și cele mai exigente caractere umane.
Un reper clasic al genului, musical-ul Sunetul Muzicii aduce la rampă nu doar o lume plină de energie și ritm, ci și o adevărată lecție de viață pentru toate vârstele – o lecție despre credință, inocență și loialitate. Dar până chiar și acest univers paradisiac devine victimă a corupției, a situațiilor politice și a setei de putere. Însă forța reală stă în valoarea caracterelor integre și nu în ultimul rând în magia muzicii. Mă bucură nespus de mult să lucrez cu o echipă atât de dedicată și alături de care am bucuria de a descoperi încă o dată altfel, deznodământul unei povești atât de cunoscute. Mihaela Bogdan – regizor
SINOPSIS
Actul I
Acțiunea are loc în Austria anilor ‘30. Maria Rainer, copila cu suflet rebel se hotărăște în cele din urmă să urmeze drumul mânăstirii Nonnberg, o frumoasă așezare aflată în apropiere de munți. Cunoaște deja îndeletnicirile măicuțelor și este convinsă că locul ei este alături de ele. Își oferă hainele săracilor și devine postulantă la mânăstire.
În scurt timp, însă, Maica Stareță realizează că Maria nu are tocmai o aplecare către viața monahală, iar în urma înaintării cererii căpitanului Georg von Trapp, prin care solicită o guvernantă din rândul măicuțelor pentru cei șapte copii ai săi, aceasta o îndeamnă să accepte postul apoi să decidă singură ce drum va urma.
Maria pornește spre casa lui Georg von Trapp, căpitan în Marina Imperiului Austro-Ungar, rang obținut încă din vremea Primului Război Mondial. Georg, ofițer în retragere și rămas văduv se îngrijește singur de soarta și educația copiilor lui, care întotdeauna au găsit cele mai bune modalități să pună pe fugă toate guvernantele care au fost pe la ei.
În camera de zi, Mariei îi sunt prezentați copiii care apar încolonați și mărșăluind în ritmul impus de fluierul tatălui lor. De altfel, toți cei ai casei răspund unui semnal de fluier bine-cunoscut, așa că și Maria primește unul, în urma căruia va trebui să își facă apariția atunci când va fi chemată.
Cum este de așteptat, Maria renunță la acest mod de comunicare și încearcă să se apropie de copii prin muzică învățându-i la început un cântec despre cele șapte note muzicale. De altfel, în lipsa severului tată, copiii sunt inițiați de guvernanta lor la cele mai năstrușnice aventuri descoperind bucuria muzicii și încălcând regulile stricte impuse de tatăl lor.
În grădina casei, Liesl, fiica cea mare a căpitanului von Trapp împărtășește printr-un sărut, sentimentele pe care le are pentru poștașul Rolf. La întoarcere spre casă găsește ușile închise, singura cale de a intra fiind chiar geamul de la camera noii guvernante, care pentru a evita morala aspră a căpitanului consimte să păstreze secretul întâlnirii celor doi. În acest timp, furtuna și tunetele înfricoșătoare adună copiii în patul din camera Mariei. Frica le trece repede fiind înlocuită de joaca împreună cu păpușile create special pentru ei.
Nu peste multă vreme, căpitanul sosește din călătoria unde fusese însoțit de Max Detweiler și baroneasa Elsa Schraeder, o femeie tânără și atrăgătoare, care în urma pierderii soțului a devenit președinta corporației acestuia. Deși pare foarte sigură pe ea îi mărturisește lui Max temerea pe care o are față de întârzierea cererii în căsătorie a căpitanului.
Copiii pătrund veseli în încăpere, nerăbdători să își îmbrățișeze tatăl; căpitanul îi respinge cu severitate și îi trimite să se spele și să își dea jos hainele făcute din draperii. Sugestiile îndrăznețe venite din partea Mariei despre afecțiunea pe care tatăl ar trebui să o arate propriilor copii îl enervează teribil și îi cere acesteia să plece. Brusc, starea lui se schimbă când aude copiii intonând Sunetul Muzicii, în semn de bun-venit baronesei Schraeder. Îi mulțumește Mariei pentru că a adus odată cu ea, muzica pe care cu toții o uitaseră.
Îndemnat de Elsa, căpitanul organizează o petrecere la care este prezentată invitaților. Aici, Maria este rugată de Kurt – fiul căpitanului -, să îl învețe un vechi dans popular austriac – Ländler -, însă figurile complicate îl pun în dificultate și este înlocuit de tatăl lui. Momentul este urmărit cu mare interes de Brigitta, fetița atașată profund de guvernantă care surprinde privirile timide pline de dragoste, dintre Maria și tatăl ei.
Cuprinsă de starea de confuzie, Maria realizează că de fapt și ea este îndrăgostită de căpitan și decide să fugă înapoi la mânăstire.
La vila căpitanului, petrecerea e în toi, iar Elsa îl roagă pe căpitan să lase copiii să-și ia rămas bun cu un cântec adresat invitaților; auzindu-i, Max este entuziasmat și le propune să participe la Festivalul Kalzberg, de organizarea căruia se ocupă chiar el.
Ajunsă la mânăstire, Maria este hotărâtă să-și petreacă viața aici și să depună jurământul monastic. Maica Stareță se opune și o convinge să accepte trăirile umane care o încearcă și să se întoarcă la casa căpitanului von Trapp.
Actul II
După plecarea guvernantei, copiii sunt din ce în ce mai abătuți iar participarea lor la Festival pare imposibilă. Tatăl se străduiește să suplinească lipsa Mariei încercând, stângaci, să îi motiveze.
În îndepărtare, glasul Mariei se face din nou auzit descrețind frunțile posomorâte ale copiilor. Ea decide să rămână până la sosirea noii guvernante, mai ales când Georg von Trapp îi anunță că Elsa va fi noua lor mamă.
Contextul mondial se schimbă radical, Austria devine o țară aflată sub ocupație, iar baroneasa văzând că nu îl poate convinge pe căpitan să treacă de partea Germaniei naziste hotărăște să rupă logodna și pleacă la Viena. Această întorsătură permite ca dragostea dintre Maria și Georg să își poată urma cursul firesc, în ciuda diferențelor sociale. Căsătoria este oficiată chiar de reverendul mânăstirii unde Maria fusese postulantă.
Tot pe fondul evenimentelor sociale și mai ales că domnul Zeller, conducătorul nazist al districtului semnalează lipsa arborării steagului celui de-al Treilea Reich pe vila familiei von Trapp, Maria și Georg sunt nevoiți să își scurteze sejurul lunii de miere. Ajuns acasă, căpitanul interzice copiilor să mai performeze în festival.
Rolf, iubitul fiicei căpitanului – Liesl – îi înmânează o telegramă acestuia, prin care este solicitat să activeze în Flota Maritimă a Germaniei, astfel fiind pus în situația să lupte împotriva propriei țări.
Atunci, împreună cu Maria, decid să plece definitiv din țară folosindu-se chiar de participarea la festival. Alături de copii cântă împreună Edelweiss – floare de colț – simbol al Austriei, în semn de loialitate față de țară și Împăratul Franz Joseph. Max crează o diversiune pentru a trage de timp și a liniștii ofițerii naziști care îl așteptau pe căpitan pentru a-l duce la comandament spre îndeplinirea misiunii.
Familia von Trapp reușește să se refugieze la mânăstire dorind să părăsească definitiv Austria. Măicuțele îi anunță că granițele au fost închise, așa că sunt nevoiți să străbată cărările ascunse din munți. În final toată familia ajunge în siguranță pe tărâmul Elveției.
O minunată poveste de dragoste, un frumos exemplu al puterii muzicii…
Georgiana Popescu
Surse:
Programul de Sală al Operei Naționale Române Cluj – Napoca, concepție Dorina Mican Tudoroiu
Internet: soundofmusic.com