Author Archives: Cojocariu Iuliana

Interviu cu baritonul Dmytro Melnyk

„Interpretând un rol mult visat, trăiești o experiență de viață profundă și transformatoare”

* dialog cu baritonul Dmytro Melnyk, de la Opera Națională din Iași, pe care publicul l-a aplaudat în rolul lui Kromski, din opereta „Văduva veselă 2.0”, cu care a debutat ca solist pe scena lirică

– Debut în „Văduva Veselă 2.0”, în regia maestrului Andrei Șerban. Ai cântat în toate cele patru reprezentații din acest an. Cum a fost momentul și ce a însemnat pentru tine?

– La prima repetiție pentru „Văduva veselă 2.0”, la care îl așteptam pe maestrul Andrei Șerban, am aflat că am fost recomandat pentru rolul lui Kromski. Apoi, după o mică audiție cu maestrul regizor, am primit rolul, domnia sa fiind convins că tiparul corespundea viziunii. Am acceptat cu drag această provocare – urma să debutez pe scena operei ca solist cu un rol! Încă trăiesc bucuria și căldura acelei experiențe minunate pe care am avut-o datorită regiei realiste și bine gândite, colectivului de mare calitate și, nu în ultimul rând, conducerii operei care a depus un efort destul de mare pentru a ne oferi acest dar fascinant – opereta „Văduva veselă 2.0”.

– Ce v-a atras la Kromski, personajul pe care îl interpretați?

– Primul contact cu personajul și integrarea în rol am avut-o în timpul repetițiilor de regie. A fost o acomodare rapidă chiar de la primele replici. Rolul e ușor de deslușit și pe înțeles din punct de vedere actoricesc datorită simplității cerințelor personajului. După părerea mea, în adaptarea și viziunea maestrului Andrei Șerban, Kromski este întruchiparea unui bărbat care, deși este însurat și chiar gelos pe soția sa, nu ratează ocazia să câștige favoarea Hannei, ba chiar să o seducă pentru a pune mâna pe averea ei. Am fost atras pe parcurs de acest rol. Kromski este un personaj minor în această adaptare, dar este important pentru subiectul operei. El, Danilo și ceilalți pețitori se luptă pentru inima Hannei, iar rivalitatea lor contribuie la tensiunea dramatică de pe scenă.

– Cum a început colaborarea cu Opera din Iași?

– Simplu. Am colaborat în corul Operei pentru câteva prestații din „Aida”. Când eram în anul doi de studii la Universitatea Națională „George Enescu”, am câștigat Grand Prize la concursul „Elite Musicians International Competition 2021”, secția Canto. Am primit un mesaj de la maestrul Andrei Fermeșanu, pe atunci director artistic al operei, ca să mă prezint la o audiție privind un post de colaborator ca artist liric în cor. A fost un mesaj pe care nu-l voi uita niciodată! Îi mulțumesc pentru încrederea și oportunitatea oferite.

– Ai și studii teologice, dar și muzicale. Care au fost primele și cine a câștigat?

– Cu muzica m-am întâlnit de la o vârstă fragedă. Aveam 6 ani când am început să cânt într-un cor de copii bisericesc, apoi într-un cor bărbătesc. Pe parcurs, muzica s-a transformat doar într-un vis neîndeplinit, probabil din cauza lipsei unei Opere în Cernăuți, de unde vin eu. Odată cu absolvirea școlii, în 2010, mi-am continuat studiile la Universitatea Națională „Iurii Fedkovich” din Cernăuți, la Facultatea de Drept, la care am obținut licența în 2015. În paralel am urmat și cursurile la Institutul Teologic „Trei Ierarhi”, din Cernăuți, la care am finalizat masteratul în 2016. Am înțeles că totuși muzica ocupă un loc important în viața mea și în 2015 am început studiile la Colegiul de Arte „Isidor Vorobkevich” din Cernăuți, la secția Canto, în clasa renumitei și îndrăgitei profesoare S.Y. Maksymenko, care mi-a făcut cunoștință cu lumea fascinantă a operei.

– Ai lăsat Cernăuțiul pentru Iași. Ce te-a atras aici?

– Povestea este mai veche. Pe când eram în anul III la  Colegiul de Arte din Cernăuți, am trecut probabil prin cea mai mare încercare a vieții mele de până atunci. Mă luptam deja de un an cu o boală pe care mai târziu am învins-o. A venit o altă nereușită la examenul de admitere la Conservatorul „L. Cherubini” din Florența, care m-a afectat. Eram disperat și căutam și alte conservatoare sau universități unde să-mi continuu studiile. Și cum nimic nu este întâmplător, am primit un apel de la vechiul prieten Ivan Dikusar, care era deja stabilit în Iași, și mi-a recomandat Conservatorul. Atunci am vizitat pentru primă oară Iașul, Opera și Conservatorul de care m-am îndrăgostit. M-au fascinat, în primul rând, limba, cultura, tradiția care erau atât de familiare și pe care nu le aveam la Cernăuți.  Eu sunt român născut în stat străin… Așa a început revenirea acasă, cum o numesc eu. La doi ani mi-am adus familia și ne-am stabilit împreună aici, Acasă.

– Ești la început de carieră, de drum artistic. Ce așteptări ai de la tine?

– „Muncește mai mult, studiază”, asta-i tot ce-mi doresc și-mi repet în continuu. În rest, sunt convins că le pot obține pe toate dacă îmi voi face misiunea așa cum trebuie, mai ales într-un așa loc plin de cultură cum e Iașul, cu un public cald care apreciază munca bine făcută, cu o conducere și un colectiv precum cel al Operei care te încurajează și te susțin întru totul.

– La ce rol visezi? Și, de fapt, ce îl determină pe un artist să viseze la un anumit rol? Care sunt piesele preferate? Dar compozitorii?

– Personal, visez la majoritatea rolurilor pentru bariton din operele noastre, eu fiind la început de drum. Totuși, cel mai mult mi-aș dori să fac rolul lui Rigoletto din opera cu același nume și al lui Scarpia din „Tosca”. Mi se par cele mai ample pentru tipul meu de voce și au un dramatism verist mistuitor. După părerea mea, fiecare interpret de canto clasic are un anumit punct forte sau mai multe, care îl pot ajuta să-și interpreteze rolul visat. Își poate încununa cariera printr-un personaj pe care îl poate interpreta cel mai bine, cu toate abilitățile sale vocale și artistice. Dar, mai presus decât interpretarea, este acea experiență de viață profundă și transformatoare pe care o trăim interpretând rolul de vis, așa după cum spunea marele dirijor Leonard Bernstein: „Muzica de operă este arta care îți permite să trăiești și să simți prin intermediul muzicii”.

– Care este lucrarea preferată?

– Piesa mea preferată este aria „Vesti la giubba …” din opera „Pagliacci” de Ruggero Leoncavallo. A fost prima arie pe care am auzit-o și puntea mea către visul de a fi cântăreț de operă. Încă de atunci, compozitorii preferați sunt cei din epoca veristă precum R. Leoncavallo, P. Mascagni, G. Puccini, dar și din epoca romantismului G. Verdi, R. Wagner, G. Bizet, G. Donizetti, M. Lîsenko și alții.

– Ce faci atunci când nu cânți? Ce alte pasiuni ai?

–  E cam greu de găsit un alt timp decât cel alocat studiului. Mă împartîntrerepetițiile corului Operei sau orele alocate studiului unui nou rol, în momentul de față fiind Germont, din opera „Traviata”. Când nu mă aflu în niciuna din aceste ipostaze, sunt la orele de canto sau la Clasa de operă de la Conservator sau la repetiții în Corul Marii Uniri. Acasă mă dedic familiei și misiunii de părinte – am o familie minunată și o fetiță în Clasa Pregătitoare. Studiul îmi ocupă un timp important, mai ales că în acest an voi susține licența la Universitatea Națională „George Enescu” din Iași. Îmi doresc să călătoresc mai mult, avem o țară minunată – România.

A consemnat Maura ANGHEL

„Văduva veselă 2.0”, „un perfect spectacol de Broadway”

După succesul reputat în februarie cu noua montare a „Văduvei vesele”, a lui Franz Lehar, artiștii lirici ai Operei Naționale Române din Iași au ridicat din nou publicul în picioare în cele două seri din martie când au oferit tot atâtea reprezentații memorabile. „Am încercat să facem ceva bun, cu o muzică frumoasă, cu un entertainment de calitate”, a spus regizorul Andrei Șerban despre noua producție, aflată la o distanță de șapte ani de la montarea cu același nume, a patra din cariera domniei sale.

Celebra operetă scrisă de Franz Lehar la începutul secolului XX este o spumoasă poveste de dragoste ce se bucură de un succes fantastic în toate teatrele din lume. De această dată, regizorul Andrei Șerban a propus o viziune nouă atât în ceea ce privește textul vorbit, cât și în relația dintre personaje. „Fiecare versiune a Văduvei vesele montate de mine este complet diferită. Niciuna nu are legătură nici ca decor sau costume cu celelalte. De fiecare dată când lucrez încerc să fac ceva nou. Rolul artistului adevărat este să caute, să fie mereu neliniștit. Din acest motiv am încercat, cu acest grup de cântăreți care au fost dornici să plece într-o aventură cu noi, să facem ceva bun, cu o muzică frumoasă, cu un entertainment de calitate”, a punctat Andrei Șerban.

Lucrul cu un cântăreț nu este deloc simplu, iar relația dintre un regizor și un artist liric este foarte importantă, așa cum au demonstrat pe scenă protagoniștii spectacolelor care au bucurat foarte mult publicul. „A patra reprezentație a ediției revizitate a spectacolului Văduva veselă a fost, ca să reiau impresia mea și a unor prieteni cu care am împărtășit fulgurant aceeași convingere (și cedare sentimentală), un perfect spectacol de Broadway! O risipă magnifică de energie, vocile superbe ale tuturor protagoniștilor, ale corului, un intricat show de cabaret à la parisienne, cu balerine grisette și balerini actori, au făcut senzația serii, prin intensitatea și perfecțiunea jocului lor”, a fost mesajul transmis de către prof. univ. dr. Lăcrămioara Petrescu, unul dintre ieșenii pentru care Opera este un adevărat templu.

Artiștii au fost provocați să foreze în cele mai adânci unghere ale sufletului după stare, după emoție pe care le-au transmis într-un mod sublim. „A fost o seară specială alături de colegii mei talentați, în producția Maestrului Andrei Șerban! Vă felicit și vă mulțumesc tuturor pentru susținere!”, a spus soprana Angelica Solomon, a cărei reverență făcută publicului i-o dedicăm, la fel ca și celorlalți artiști care au urcat pe scenă. În prima seară, aplauzele au fost împărțite între Ana Cernicova (invitată, Hanna Glavary), Cosmin Marcovici (Danilo Danilovici, debut), Lucian Dolhăscu (invitat, Ambasadorul Zetta), Diana Ionescu (Valencienne), Ștefan von Korch (invitat, Camille de Jolidon), Ștefan Linu (Cascada), Alexandru Savin (St. Brioche), Dmytro Melnyk (Kromski), Tatiana Purcaru (Doamna Kromski), Cristina Gireadă, Tudor Florența, Iulia Zamfirache (Pontevedrini), Ovidiu Manolache, Robert Buzilă (Agenții). A doua seară, publicul s-a bucurat de vocile  Nicoletei Maier (Hanna Glavary), ale lui Andrei Lazăr, Andrei Yvan  (Ambasadorul Zetta), Angelicăi Solomon (Valencienne), Ștefan von Korch (Camille de Jolidon), Ștefan Linu (Cascada), Alexandru Savin (St. Brioche), Dmytro Melnyk (Kromski), Tatiana Purcaru (Doamna Kromski), Cristina Gireadă, Tudor Florența, Iulia Zamfirache (Pontevedrini), Ovidiu Manolache, Robert Buzilă (Agenții).

Ca de obicei, la finalul unor reprezentații sublime, „cuvintele sunt de prisos, dar muzica a continuat să vorbească”.

Maura Anghel

Interviu cu baritonul Mihai Damian

„Pe scenă nu există un moment mai frumos decât altul, fiecare clipă are farmecul ei”

* dialog cu baritonul Mihai Damian, de la Filarmonica Transilvania, aplaudat de către publicul ieșean în rolul lui Figaro din spectacolul „Il barbiere di Siviglia”.

Spectacolul „Il barbiere di Siviglia”, oferit de Opera Națională Română Iași la finalul lunii februarie, va ocupa un loc special în inima baritonului Mihai Damian, de la FIlarmonica Transilvania, invitat în rolul lui Figaro și apaludat îndelung de public. „Spectacolul mi-a adus trei debuturi: prima mea vizită în orașul Iași, primii pași pe scena Operei Naționale Române din Iași și prima interpretare a rolului titular din această minunată lucrare. Cu ajutorul colegilor de scenă, pe care cândva îi admiram din public, am reușit să creăm un moment apreciat enorm de către spectatori, simțind acest lucru după fiecare număr muzical, și implicit, la finalul spectacolului”, ne-a spus baritonul la finalul reprezenției. Am stat de vorbă cu Mihai Damian despre operă, despre scenă și despre ceea ce îi hrănește pasiunea pentru muzică.

– Pentru prima oară la Iași. Cum ați găsit orașul, opera, artiștii? Cum a fost publicul la primul dvs spectacol în inima Moldovei?

– M-am simțit extraordinar la Iași. Am rămas foarte impresionat de Palatul Culturii și de muzeele pe care le reunește. Opera din Iași m-a făcut să mă simt ca acasă încă din primele clipe, iar artiștii sunt extraordinari atât ca oameni, cât și ca interpreți. Publicul a fost entuziast și primitor, lucru care nu poate decât să încurajeze un tânăr la început de drum, așa cum sunt și eu.

– Cum a început colaborarea cu teatrul liric din Iași? Ce v-ați dori să cântați la o viitoare revenire?

– Consider că începutul colaborării mele cu Opera Națională Română din Iași se datorează rezultatelor obținute în ultima perioadă pe scenele instituțiilor de cultură din țară, dar și datorită maestrului David Crescenzi și domnului manager Andrei Fermeșanu, care au avut încredere în mine, acordându-mi șansa de a debuta pe noua scenă. Mi-ar plăcea mult să mă întorc la Iași, indiferent de spectacolul care mi s-ar propune. Abia aștept să mă întorc la Iași și sper ca acesta să fie începutul unei frumoase prietenii!

– Mihai Damian, un dirijor devenit bariton. Cum a fost acest parcurs? Am început o ușoară călătorie în trecut și vreau să vă întreb cum ați ales Opera? Ce v-a atras la muzică? Ce v-a oferit? Ce i-ați dăruit?

– Parcursul meu muzical este unul tumultuos aș putea spune. Am studiat pianul de la vârsta de 7 ani până la finalizarea liceului, după care am fost admis la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca la specializarea Dirijat, însă mereu am fost atras de cântatul vocal. Încă din clasa a VIII-a activam în diferite coruri, lucru pe care l-am continuat până la finalul studiilor dirijorale. A urmat angajarea în cadrul Filarmonicii de Stat „Transilvania” ca bariton în cor, unde activez și acum. Aș spune că dragostea pentru operă a venit după cea pentru voce și studiul cântului. Tot acest parcurs a contribuit și va contribui la evoluția mea ca artist.

– Care a fost primul dar al muzicii, primul rol din cariera dvs?

– Primul meu rol a fost cel al Contelui Almaviva din opera „Le Nozze di Figaro” de W. A. Mozart la Opera Națională Română din Timișoara. Debutul absolut a fost în faimoasa „Carmina Burana” de Carl Orff, alături de Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” din Satu Mare.

– Ce vă definește ca artist? Care sunt valorile dvs?

– Consider că seriozitatea, ambiția și punctualitatea sunt lucruri care mă definesc ca artist. Modestia este, de asemenea, foarte importantă, însă nu dusă la extrem, deoarece nu trebuie să ne subestimăm capacitățile.

– O carieră începută frumos. La ce rol visați? Și, de fapt, ce îl determină pe un artist să viseze la un anumit rol?

–  Nu cred că am un anume rol la care visez, ci mai degrabă sunt extrem de nerăbdător să abordez repertoriul verdian. Sunt totuși conștient că pentru unele roluri mai trebuie să treacă câțiva ani pentru ca vocea să se maturizeze deplin și pentru a acumula experiență de scenă.

– Care sunt momentele cele mai frumoase de pe scena? Dar cele mai grele?

– Părerea mea este că pe scenă nu există un moment mai frumos decât altul, fiecare clipă are farmecul ei. Pentru mine cele mai grele momente sunt pauzele, deoarece există riscul ca energia și concentrarea să se piardă, astfel actul artistic având de suferit.

– Care este rolul care credeți că vă definește? Ce împrumutați din roluri și ce le oferiți din personalitatea dvs?

– Din rolurile abordate până acum, cel mai confortabil m-am simțit în cel al Contelui Almaviva din „Le Nozze di Figaro”. Cred că personajele care au autoritate mă ajută să fiu oarecum stăpân pe situație, oferindu-mi mie ca artist mai multă încredere în propria persoană. Fiind o persoană empatică și sinceră, eu încerc să ofer câte puțin din asta și personajelor pe care le interpretez, fie ele negative sau pozitive.

– Cum este omul Mihai Damian? Ce face atunci cand nu cânte? Ce alte pasiuni are?

– Aș zice că Mihai Damian este un tânăr entuziast și serios care dorește să creeze și să transmită emoție atât pe scenă, cât și în afara ei. Îmi place mult să gătesc și consider că este tot un procedeu foarte bun de creație, nu degeaba numindu-se „artă culinară”.

A consemnat Maura ANGHEL

Final cu mii de aplauze, în compania „Bărbierului din Sevilla”

Peste 200 de ani au trecut de când Gioachino Rossini ne-a făcut cunoștință cu Figaro și cu personajele operei „Bărbierul din Sevilla”, una dintre cele mai îndrăgite creații ale teatrului liric. Scrisă în doar trei săptămâni, opera a avut premiera mondială pe 20 martie 1816 (pe atunci cu titlul „Almaviva, ossia L’inutile precauzione”), la Teatro Argentina din Roma. Libretul lui Cesare Sterbini, după o piesă de Pierre Beaumarchais, a preluat subiectul unei farse populare (Finta Pazza), care a devenit imediat o capodoperă a comediei franceze. Reprezentația s-a bucurat de un real succes și l-a transformat pe Figaro, bărbierul spaniol plin de umor care creionează cu tușe romantice povestea de dragoste dintre neliniștitul Conte Almaviva și frumoasa Rosina, într-un personaj care continuă să deschidă afișele teatrelor de operă din întreaga lume.

Spectacolul de aseară, regizat de către Matteo Mazzoni (Italia), care s-a ocupat inclusiv de costume, decor și lumini, a fost unul modern, pe care Opera îl va putea exporta cu succes în întreaga Europă. „De la epoca lui Rossini vom ajunge la ceea ce se întâmplă în casele oamenilor în prezent. Cu această traversare în timp, vom reuși să transmitem ceea ce a dorit Rossini să exprime prin muzica sa”, a explicat regizorul Matteo Mazzoni la prima montare.

Distribuția a fost una de excepție, artiștii lirici ieșeni și invitații lor oferind „bucurie și încântare publicului” sub bagheta maestrului David Crescenzi. Un vis devenit realitate într-o duminică în care farmecul serii a fost dublat de interpretarea ireproșabilă a mezzosopranei Maria Miron Sîrbu (Rosina), sopranei Angelica Solomon (Berta), tenorului Andrei Fermeșanu (impecabil în rolul Contelui Almaviva pentru care este deja celebru și în care a debutat, în urmă cu mulți ani, tot sub bagheta dirijorului David Crescenzi), basului Andrei Yvan (Don Bartolo), acompaniați de Orchestra, Corul și Baletul de la Opera Națională Română Iași. În rolul lui Figaro, publicul l-a cunoscut pe baritonul Mihai Damian, sosit ca invitat de la Filarmonica de Stat Transilvania, aflat în rol de debut. „Seara trecută am avut imensa bucurie de a debuta în rolul lui Figaro din opera Il barbiere di Siviglia. A fost pentru prima dată când am urcat pe scena Operei Naționale Române din Iași. O distribuție de excepție, un dirijor formidabil și un public entuziast! Mulțumesc Opera Națională Română Iași pentru invitație și pentru oportunitate! A fost de vis!”, a spus, plin de entuziasm, Mihai Damian. Aceeași bucurie a împărtășit și basul Marius Boloș (Opera Națională Română din București), îndelung aplaudat în rolul lui Don Basilio. „26 februarie 2023 a fost o zi minunată. În primul rând, datorită reîntâlnirii cu publicul ieșean pe care nu l-am mai văzut de câțiva ani din cauza vremurilor tumultuoase pe care le trăim. Ca de fiecare dată, primirea a fost una plină de căldură și energie pozitivă, aplauze și numeroase mesaje de felicitare după spectacolul Il Barbiere di Siviglia. Apoi reîntâlnirea cu colegii dragi, foarte talentați, o orchestră care ne-a acompaniat și a sunat exemplar, sub conducerea Maestrului David Crescenzi. Un succes pentru care mulțumesc și sunt recunoscător lui Andrei Fermeșanu”, a adăugat Marius Boloș.

De succesul îndrăgitului spectacol, afirmat încă o dată la finalul unui februarie care a fost plin de împliniri pentru ONRI, prin montarea unei noi versiuni a „Văduvei vesele”, prin „Traviata” și cele două balete, „Lacul Lebedelor” și „Zâna păpușilor”, s-au bucurat foarte mult nu doar iubitorii de muzică, ci și cântăreții, care au făcut o largă reverență nu doar celor care le apreciază glasurile, ci și artiștilor cu care au împărțit scena. „A fost o adevărată bucurie și o energie deosebită ce vor rezona mult în sufletul meu. Mulțumim mult onorat și mult stimat public, că ați fost foarte receptivi și ne-ați transmis o energie deosebită din care ne-am reîncărcat reciproc cu vibrații pozitive”, a fost mesajul basului Andrei Yvan. Senzațională în rolul Bertei, soprana Angelica Solomon a fost încântată de „cast-ul foarte tânăr, iar faptul că la pupitru l-am avut pe Maestrul Crescenzi, mi-a dat un motiv în plus de încredere și bună dispoziție! Emoțiile mele au fost la intensitate maximă pentru că de șapte ani nu am mai interpretat acest rol”.

Imediat ce cortina a coborât, încheind nu doar încă o seară sublimă petrecută la Opera din Iași, ci și o lună plină de succes, artiștii și-au aruncat privirile către luna lui Mărțișor, care va aduce mari surprize atent pregătite. Vivat Opera!

Maura Anghel

„La Traviata”, o poveste despre dragoste și măiestrie lirică

„Fie ca timpul acestei nopţi să strălucească de plăceri”, a fost una dintre dorințele artiștilor Operei Naționale Române din Iași, lansate în cele două reprezentații de excepție ale „Traviatei” care i-au convins pe ieșeni că miracolele oferite de muzică există. Pentru artiști au fost zile de grație absolută, în care și-au dovedit încă o dată măiestria, forța emoțională, știința execuției. Sopranele Cristina Grigoraș și Manuela Barna-Ipate au fost magnifice în rolul Violettei Valery, publicul fiind impresionat de un „dar neprețuit și un eveniment ce nu putea trece neconsemnat în imagini și aplauze nesfârșite”.

Sub bagheta dirijorului David Crescenzi, celebra operă verdiană și-a derulat povestea plină de emoție, spusă de vocile tenorilor  Riccardo della Sciucca (invitat) și Florin Guzgă (aplaudați în rolul lui Alfredo Germont) și a baritonului Alexandru Constantin (Giorgio Germont), cărora le-au oferit replici Florentina-Irina Onică (Flora Bervoix), Victor Zaharia (Baronul Douphol), Teodor Busnea (Dr. Grenvil), Marinela Nicola-Pahoncea și Brândușa Moțoc (Annina), Olivian Andrișoae (Gastone), Daniel Mateianu (Marchizul d’Obigny), Florin Roman (Giuseppe), Octavian Ionescu (Grădinarul), Cezar Octavian Ionescu (Bucătarul) și Viviana Olaru (Fiica lui Giorgio Germont). Balerinii au adus pe scenă emoțiile vibrante ale Violettei, artiștii reușind, prin mișcările lor, să ajute publicul să le trăiască intens. Corul dirijat de Manuel Giugula a dat forță destinului tragic al Violettei, rol despre care îndrăgita soprană Cristina Grigoraș a mărturisit că i-a fost mai mult decât un dar. „Sunt FERICITĂ după triumful cu rolul Violetta Valery, unul cu multe provocări… Nu pot face o listă pentru mulțumiri, ar fi prea lungă, dar vă mulțumesc TUTUROR! Vă știți fiecare în parte: artiștii de pe scenă și din fosă, garderoba, tehnicul, maestrului David Crescenzi pentru încrederea acordată și încurajări, au însemnat enorm pentru mine. Reacția publicului…??? Oh, Doamne! Mulțumim pentru asemenea răsplată!!!”, a scris Cristina Grigoraș la finalul primei seri magice în care destinul Traviatei a impresionat din nou inclusiv prin colecția de rochii și costume create de Doina Levintza și lucrate cu minuțiozitate pentru fiecare artist, adevărate opere de artă

Un eșec transformat într-un răsunător succes

Libretul operei lui Giuseppe Verdi, „La Traviata”, a fost inspirat din celebra „Damă cu camelii” a lui Alexandre Dumas-fiul, care a oferit publicului povestea lui Rose Alphonsine Plessis. Născută în satul Nonant, nu departe de orașul Bayeux, ea a fugit de acasă la vârsta de 13 ani. A ajuns la Paris, unde sărăcia a împins-o către prostituție. La 18 ani era una dintre cele mai cunoscute curtezane („traviata”, în limba italiană). Așa l-a cunoscut și pe Alexandre Dumas-fiul, care s-a îndrăgostit de ea și cu care a avut o poveste de iubire în care Giuseppe Verdi a văzut o operă despre care a fost convins că va ajunge la sufletul publicului. Premiera a avut loc la Veneţia (Teatrul La Fenice) pe 6 martie 1853, însă a fost un eșec, după cum însuși Verdia nota: „E vina mea sau a soliștilor? Timpul va decide”.  Într-adevăr, timpul și răgazul oferit au decis. Verdi a revizuit opera, care a avut mare succes un an mai târziu, la Teatrul San Benedetto din Veneţia. De atunci, povestea continuă să impresioneze publicul, iar rolul Violettei Valery să fie unul dintre cele mai râvnite din cariera oricărei soprane.

Maura ANGHEL

„Liliacul”, darul de început de an al Operei din Iași

Cu ce alt spectacol ar fi putut începe noul an Opera Națională Română din Iași decât cu „Liliacul”? Opereta în trei acte, semnată de Johann Strauss-fiul, cu un libret de Karl Haffner și Richard Genee, după vodevilul „Le Reveillon”, scris de Henri Meilhac și Ludovic Halevy, a fost un dar deosebit oferit publicului și răsplătit cu aplauze pe măsură în două seri în care sala Operei a fost neîncăpătoare! Spectacolul, o idee nouă de fusion între teatru și operă, a fost un dar oferit deopotrivă artiștilor cât și publicului, urmând de altfel o tradiție după șarmanta coordonare muzicală realizată de însuși compozitorul J. Strauss a premierei absolute din 5 aprilie 1874. Opereta „Liliacul” a continuat să emane umor și o inegalabilă bucurie de viață la fiecare apariție pe scenă. „Farmecul  compozitorului  vienez  a  generat aprecieri  și  din  partea contemporanilor săi  precum  Johanes Brahms,  despre care  se  spune  că  nu  a ratat  nicio  reprezentație  a  operetei, Gustav Mahler  aducând, de  asemenea, distincție  și  complimente  valsurilor  lui Strauss, referindu-se  la  unicitatea și inventivitatea  lor  încântătoare”, se arăta în multe critici ale vremii.

Un plan de răzbunare în „vesela pușcărie”

Povestea este stabilită în ultima zi a anului și în noaptea de Revelion. Totul pleacă de la o răzbunare emoțională, o farsă pusă la cale de Falke prietenului său Eisenstein. Primul vrea să se răzbune pentru o poveste mai veche când, după un bal mascat, Eisenstein l-a lăsat beat într-o grădină publică, îmbrăcat într-un costum de liliac. Povestea este cunoscută și are ca personaje un  bogat cuplu burghez cu probleme în căsnicie, o servitoare a soției și sora ei pretențioasă, un temnicer sfătos, alți prieteni dornici de chefuri gratuite. Cu toții pornesc într-o aventură scurtă începută în salonul de dans și încheiată la „vesela pușcărie”, cu diferite opriri în stații în care surpriza ține loc de orice meniu fastuos. Farsa lui Falke nu decurge conform planului, nefiind decât începutul unei întregi serii de confuzii și neînțelegeri, cu urmări ilare.

Povestea de la Iași a fost acordată inclusiv spațiului, personajele fiind plimbate chiar și prin Piața Unirii, unde unde începe mica răzbunare a lui Falke. Căci viața e plină de surprize, nu-i așa?

Un șir de întâmplări care mai de care mai hazoase ne-au oferit, la final de săptămână, artiștii lirici ai ONRI, alături de invitații lor. Un moment aparte a fost apariția lui Pavel Bartoș (în rolul lui Frosch, paznicul închisorii), care a completat un tablou umoristic foarte apreciat de public, dovadă fiind aplauzele prelungite și mesajele ulterioare, ceea ce arată că Iașul este deschis la tot ceea ce poate fi nou în cultură. „Mulțumesc, Iași, m-ai făcut tare fericit la început de an! Abia aștept să ne revedem! Interpretându-l pe Frosch, în opereta Liliacul, am trăit o senzație de tare bine. V-am pupat!”, a fost mesajul lui Pavel Bartoș după cele două seri de spectacol. Două reprezentații cu două distribuții ce au reunit numele foarte apreciate ale scenei lirice. În prima seară au fost aplaudați Diana Bucur (Rosalinda), Bogdan Zahariea (invitat, Gabriel von Eisestein), Soranna Nastasiu (Prințul Orlovski), Cristina Grigoraș (Adela), Andrei Yvan (Dr. Falke), Petru Burcă (invitat, Frank), Liviu Iftene (invitat, Alfred), Angelica Solomon (Ida), George Cojocariu (Dr. Blind), Victor Zaharia (Ivan). În a doua seară, de ovații s-au bucurat Cristina Simionescu Fântână (Rosalinda), Lăcrămioara-Maria Hrubaru-Roată (Adela), Angelica Solomon (Ida), Soranna Nastasiu (Prințul Orlovski), Cosmin Marcovici (Gabriel von Eisenstein), Andrei Yvan (Dr Falke), Petru Burcă (invitat, Frank), Ovidiu Manolache (Alfred), Victor Zaharia (Ivan) și George Cojocaru (Dr. Blind). Ambii dirijori, Bogdan Chiroșcă și Manuel Giugula, au motivat instrumentiștii și membrii Corului, care au fost în formă maximă în fiecare spectacol, la fel și trupa de balet, care au oferit momentele delicioase cu celebrii „șoricei”. Cele două seri au adus momente de bucurie nu doar pentru public, ci și pentru artiști care s-au distrat teribil și cu greu și-au liniștit inimile care au bătut pe ritmurile celebrelor valsuri ale lui Strauss. „Primul spectacol a pășit cu dreptul în 2023! Energia pozitivă creată de artiștii casei sau invitați a fost molipsitoare!”, a spus tenorul Andrei Fermeșanu, managerul interimar al ONRI. Cele două seri au adus momente de bucurie nu doar pentru public, ci și pentru artiști care s-au distrat teribil și cu greu și-au liniștit inimile care au bătut pe ritmurile celebrelor valsuri ale lui Strauss.

Maura ANGHEL