Interviu cu soprana Cristina Simionescu-Fântână
„Când dirijează, maestrul Corneliu Calistru își deschide complet sufletul și-l împarte cu tine”
În această seară, cortina Operei Naționale Române din Iași se va ridica pentru un spectacol aniversar – „Boema”, de Giacomo Puccini, dedicat unuia dintre cei mai îndrăgiți artiști ai scenei, fost director al Operei ieșene și reputat profesor al Conservatorului din Capitala Moldovei. Este vorba despre dirijorul Corneliu Calistru, care va fi omagiat la împlinirea vârstei de 80 de ani. Într-o scurtă pauză dintre repetiții am stat de vorbă cu unul dintre inițiatorii acestui proiect, soprana Cristina Simionescu-Fântână, conferențiar universitar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, o artistă pentru care Maestrul a fost nu doar profesor, ci și mentor, la fel ca pentru mulți soliști și nu doar. Însă, marea surpriză a serii va fi oferită chiar de maestrul Corneliu Calistru, care va urca la pupitrul dirijoral și va ridica din nou bagheta în spectacolul „Boema”.
– De ce ce ați ales „Boema” pentru acest moment aniversar?
– Maestrul Corneliu Calistru a iubit foarte mult „Boema”, era spectacolul său preferat. Împreună cu câțiva colegi ne-am gândit să-i oferim un dar la împlinirea onorabilei vârste de 80 de ani. Și ce alt cadou mai frumos decât o reprezentație pe scena Operei am fi putut alege?
– Se simte emoția din glasul dvs…
– Este multă emoție, să știți, și nu aș putea vorbi altfel despre un om care ne-a îndrumat în devenirea noastră și ne-a dăruit Totul. Ne-a oferit nu doar din știința lui, ci și din sufletul său, din el însuși. Ne-a învățat să fim ceea ce suntem astăzi – artiști și oameni.
– Vă invit la o călătorie în timp, la momentul primei întâlniri cu maestrul Corneliu Calistru. Cum a fost?
– Mi-e greu să îmi amintesc de un prim moment pentru că eu, practic, am crescut în Operă. Tatăl meu era instrumentist în orchestră, iar maestrul mă cunoștea de când mama mă purta în pântece. Îmi amintesc cu plăcere de copilăria mea pe care mi-am petrecut-o în teatru, în sala de spectacole, la repetiții. Maestrul mi-a lăsat mereu sentimentul unui om care transmite o enormă energie pozitivă și în fața căruia trebuie să te înclini. Avea un respect deosebit pentru tot ceea ce îl înconjura. Rar am văzut astfel de calități la o altă persoană.
– A fost și unul dintre cei mai îndrăgiți profesori de la Conservator.
– L-am avut profesor, domnia sa era dirijor la Clasa de Operă și am lucrat împreună, ca mulți dintre colegii mei. Practic, ne-a crescut, a fost Învățătorul nostru dintotdeauna. Era un profesor sever și blând deopotrivă, care înțelegea că factorul psihologic este foarte important în formarea unui cântăreț. Mereu ne-a vorbit cu dăruire, cu calm, ne-a mai dojenit atunci când greșeam. Îți doreai să te prezinți într-o formă cât mai bună în fața domniei sale și să-i răspunzi la toate cerințele. Iubea enorm muzica de operă, avea o eleganță de nedescris în gesturi și în atitudine. Avea grijă de artiști, le arăta respect. Sper că darurile umane și profesionale pe care le-a oferit i s-au întors înmiit!
– Ce ați preluat de la domnia sa? La rândul dvs, sunteți artist și cadru didactic universitar.
– Cred că am preluat plăcerea de a lucra, de a transmite altora ceea ce am învățat și ceea ce știu să fac cel mai bine. Mi-aș dori ca studenții mei să simtă aceeași atmosferă caldă și primitoare în sală, alături de mine, așa cum era la cursurile Maestrului.
– Cum era maestrul Corneliu Calistru ca dirijor?
– În primul rând, avea un profesionalism care îți impunea să te prezinți cel puțin la același nivel cu al domniei sale, dacă nu să te autodepășești. Era o plăcere să cânți sub bagheta sa. Era talentat, un om erudit, un om cu mult umor. Un Om cu demnitate profesională. Era prieten cu noi, cu soliștii, cu orchestra, cu personalul de întreținere, cu toți. Este unul dintre motivele pentru care ne-am dorit să-l avem din nou alături și să-i oferim un dar la împlinirea vârstei de 80 de ani.
– A fost director al Operei Naționale Române din Iași. Ce a adus nou în instituția de cultură?
– Alături de profesionalism și o dedicare completă, a adus multă dragoste, o atmosferă calmă, dedicată creației, și ne-a oferit inima lui de artist. Atunci când dirijează, poți să-i vezi sufletul! Atât de mult se transpune și atât de multă energie transmite în jur că este imposibil să nu rezonezi, să nu răspunzi la gesturile și privirile sale. Este alături de tine, este un artist desăvârșit!
– Ce i se datorează Maestrului în plan artistic?
– TOTUL! Absolut totul! Cel puțin în ceea ce mă privește, toate reușitele mele profesionale i se datorează Maestrului Corneliu Calistru. Ne-a educat în plan artistic, ne-a învățat să fim profesioniști și, cel mai important, să fim Oameni.
Din distribuția spectacolului aniversar vor face parte Cristina Simionescu-Fântână – Mimi, Cosmin Marcovici – Rodolfo, Adrian Mărcan – Marcello, Andrei Yvan – Schaunard, Daniel Mateianu – Colline, Manuela Ipate – Musetta,
Dirijor de marcă, maestrul Corneliu Calistru a avut o prodigioasă activitate. Născut la Iași pe 30 septembrie 1941, a absolvit în 1965 Conservatorul „Ciprian Porumbescu” București, la clasele D.D. Botez, Ion Ghiga, Tudor Ciortea. Imediat după absolvire, Corneliu Calistru a fost angajat la Opera ieșeană, iar în scurt timp a început și cariera didactică, la Conservator, la clasele de operă și orchestră. După ce a devenit dirijor al Operei Naționale Române din Iași, în 1969, s-a specializat în Germania, la Weimar, cu Nicolai Rabinovici și Arvid Jansons (1970-1972) și în Anglia, la Londra, în 1976. În perioada 1991-2008, Maestrul a fost director al Operei ieșene.
Pe parcursul carierei a abordat întreg repertoriul de operă, operetă, balet, susținând numeroase turnee în țară și în străinătate, în Bulgaria (1977-1979), Iugoslavia (1978), Ungaria (1979), Italia (1980, 1981, 1993, 1994, 1995, 1997, 1998), Republica Moldova (1990), Croația (1992), Japonia (1995-2001; Tokyo, Hiroshima, Tsukuba, Yokohama, Okinawa), Germania (2000-2002; Leverkusen, Solingen, Remscheid, Bad Kisingen), Elveția (2000-2002, Zurich). În decembrie 2002, Corneliu Calistru a dirijat „Boema”, la Hiroshima, în Japonia susținând și numeroase masterclassuri de operă până în anul 2004.
Interviu realizat de
Maura Anghel, jurnalist
