Bărbierul din Sevilla
(Il Barbiere di Siviglia)
Compozitor Gioachino Rossini (1792–1868)
Operă bufă în trei acte (1816)
Libretul de Cesare Sterbini, după o piesă de Pierre Beaumarchais (1732 – 1799), care preia subiectul unei farse populare (Finta Pazza), transformându-l într-o capodoperă a comediei franceze.
Premiera mondială 20 februarie 1816 (cu titlul Almaviva, ossia L’inutile precauzione), Teatro Argentina din Roma
Spectacol interpretat în limba italiană, supratitrat în limba română.
Operă scrisă în doar trei săptămâni, Bărbierul din Sevilla, de Gioachino Rossini, este una dintre cele mai celebre creații ale teatrului liric.
SINOPSIS
Actul I
O piaţetă lângă casa doctorului Bartolo, în zori. Contele Almaviva, îndrăgostit de Rosina, aflată sub tutela doctorului, pândeşte pe la ferestre, acompaniat de un grup de muzicieni conduşi de Fiorello. El dedică tinerei o serenadă, apoi îi plăteşte pe muzicanţi îndemnându-i să se retragă. Rămas singur, aşteaptă să vadă efectul serenadei, dar apropierea cuiva îl obligă să se ascundă. Noul sosit este Figaro, bărbier vestit pentru iscusinţa sa în afaceri, intrigi şi mesaje de dragoste, fost angajat al contelui. Almaviva îl recunoaşte şi, aflând că Figaro este bărbierul lui Bartolo, îi cere ajutorul. Amândoi plănuiesc să pătrundă în casa doctorului, care îşi păzeşte straşnic protejata, în speranţa de a se căsători cu ea şi astfel de a-şi însuşi zestrea. Principalul său ajutor în acest plan este intrigantul Don Basilio, un aşa-zis profesor de canto. Pentru o clipă, Rosina apare la balcon, de unde lasă să-i cadă, înainte de a fi trasă înapoi de Bartolo, o mică scrisoare prin care întreabă cine este frumosul necunoscut care îi cântă serenade. Răspunsul lui Almaviva este tot un cântec, în care contele se prezintă sub numele de Lindoro, un student sărac. Planul lui Figaro de a intra în casă este simplu: Almaviva, îmbrăcat în soldat, va cere încartiruire în casa lui Bartolo, încercând apoi să-i vorbească Rosinei.
O încăpere în casa doctorului Bartolo. Rosina, singură, se gândeşte la tânărul îndrăgostit. O întrerup Bartolo şi Basilio, care discută despre sosirea lui Almaviva şi pericolul pe care îl reprezintă acesta pentru nunta demult plănuită dintre doctor şi Rosina. Cinic, Basilio îi descrie doctorului cum poate fi distrusă reputaţia lui Almaviva în faţa Rosinei. Împreună, cei doi pleacă să pregătească contractul de căsătorie. În casă intră Figaro, care caută să o convingă pe Rosina de sentimentele lui Lindoro, cerându-i o scrisoare. Dar Rosina are deja pregătit un bilet de amor. Bartolo se reîntoarce, din dorinţa de a afla ce fel de hârtie a pierdut Rosina dimineaţă, în balcon. Neacceptând scuze şi explicaţii, o mustră într-un mod despotic. Îşi face apariţia Almaviva, îmbrăcat în militar şi prefăcându-se beat. Bartolo se opune însă cu vehemenţă încartiruirii lui Almaviva şi se creează un scandal general, în care sunt implicaţi, pe rând, toţi cei din casă, prin urmare şi Figaro, Don Basilio şi Berta. În vacarmul stârnit de cearta lor soseşte poliţia care vrea să-l aresteze pe Almaviva. Acesta îi arată însă şefului poliţiei inelul său de conte şi scapă nepedepsit. Toţi cei prezenţi sunt surprinşi de cele întâmplate.
Actul II
O încăpere în casa doctorului Bartolo. În timp ce Bartolo se frământă, comentând întâmplările, Almaviva reapare, de data aceasta costumat în profesor de muzică. El minte că a fost trimis de Don Basilio care, bolnav fiind, l-a rugat să ţină lecţia de canto cu Rosina. Ca să-l convingă pe Bartolo că este de încredere, îi încredinţează biletul Rosinei către Almaviva, sfătuindu-l să-i explice fetei că este din partea unei alte femei către conte. Începe lecţia de canto şi, în timp ce doctorul moţăie, tinerii schimbă cuvinte de dragoste, iar Figaro, în timp ce-l bărbiereşte pe Bartolo, reuşeşte să-i fure cheia de la uşa balconului. Intrarea neaşteptată a lui Don Basilio este pe cale să determine o catastrofă, pericol evitat de Almaviva, care îl mituieşte să tacă.
Bartolo îl trimite pe Don Basilio după notar, hotărât să încheie mai repede contractul de nuntă. Bartolo află că Rosina vrea să fugă cu iubitul ei, aşa că se pune în gardă pentru a încerca să-i împiedice. Rosina află în sfârşit că iubitul ei de dimineaţă, Lindoro, şi contele Almaviva sunt aceeaşi persoană. Cei doi, împreună cu Figaro, se îndreaptă spre balcon pentru a fugi, dar nu mai găsesc scara. Împreună cu un notar, soseşte Don Basilio şi, conform caracterului său, acceptă, contra cost, să devină martorul căsătoriei contelui cu Rosina. Apare într-un final şi Bartolo, care primeşte vestea căsătoriei, dar şi zestrea Rosinei, oferită generos de bogatul conte Almaviva.
Regizorul italian Matteo Mazzoni a apreciat că spectacolul Bărbierul din Sevilla, pregătit pentru publicul ieșean, este unul modern, pe care Opera îl va putea exporta cu succes în întreaga Europă.
„De la epoca lui Rossini vom ajunge la ceea ce se întâmplă în casele oamenilor în prezent. Cu această traversare în timp, vom reuși să transmitem ceea ce a dorit Rossini să exprime prin muzica sa” a explicat regizorul Matteo Mazzoni.