„Interpretând un rol mult visat, trăiești o experiență de viață profundă și transformatoare”
* dialog cu baritonul Dmytro Melnyk, de la Opera Națională din Iași, pe care publicul l-a aplaudat în rolul lui Kromski, din opereta „Văduva veselă 2.0”, cu care a debutat ca solist pe scena lirică
– Debut în „Văduva Veselă 2.0”, în regia maestrului Andrei Șerban. Ai cântat în toate cele patru reprezentații din acest an. Cum a fost momentul și ce a însemnat pentru tine?
– La prima repetiție pentru „Văduva veselă 2.0”, la care îl așteptam pe maestrul Andrei Șerban, am aflat că am fost recomandat pentru rolul lui Kromski. Apoi, după o mică audiție cu maestrul regizor, am primit rolul, domnia sa fiind convins că tiparul corespundea viziunii. Am acceptat cu drag această provocare – urma să debutez pe scena operei ca solist cu un rol! Încă trăiesc bucuria și căldura acelei experiențe minunate pe care am avut-o datorită regiei realiste și bine gândite, colectivului de mare calitate și, nu în ultimul rând, conducerii operei care a depus un efort destul de mare pentru a ne oferi acest dar fascinant – opereta „Văduva veselă 2.0”.
– Ce v-a atras la Kromski, personajul pe care îl interpretați?
– Primul contact cu personajul și integrarea în rol am avut-o în timpul repetițiilor de regie. A fost o acomodare rapidă chiar de la primele replici. Rolul e ușor de deslușit și pe înțeles din punct de vedere actoricesc datorită simplității cerințelor personajului. După părerea mea, în adaptarea și viziunea maestrului Andrei Șerban, Kromski este întruchiparea unui bărbat care, deși este însurat și chiar gelos pe soția sa, nu ratează ocazia să câștige favoarea Hannei, ba chiar să o seducă pentru a pune mâna pe averea ei. Am fost atras pe parcurs de acest rol. Kromski este un personaj minor în această adaptare, dar este important pentru subiectul operei. El, Danilo și ceilalți pețitori se luptă pentru inima Hannei, iar rivalitatea lor contribuie la tensiunea dramatică de pe scenă.
– Cum a început colaborarea cu Opera din Iași?
– Simplu. Am colaborat în corul Operei pentru câteva prestații din „Aida”. Când eram în anul doi de studii la Universitatea Națională „George Enescu”, am câștigat Grand Prize la concursul „Elite Musicians International Competition 2021”, secția Canto. Am primit un mesaj de la maestrul Andrei Fermeșanu, pe atunci director artistic al operei, ca să mă prezint la o audiție privind un post de colaborator ca artist liric în cor. A fost un mesaj pe care nu-l voi uita niciodată! Îi mulțumesc pentru încrederea și oportunitatea oferite.
– Ai și studii teologice, dar și muzicale. Care au fost primele și cine a câștigat?
– Cu muzica m-am întâlnit de la o vârstă fragedă. Aveam 6 ani când am început să cânt într-un cor de copii bisericesc, apoi într-un cor bărbătesc. Pe parcurs, muzica s-a transformat doar într-un vis neîndeplinit, probabil din cauza lipsei unei Opere în Cernăuți, de unde vin eu. Odată cu absolvirea școlii, în 2010, mi-am continuat studiile la Universitatea Națională „Iurii Fedkovich” din Cernăuți, la Facultatea de Drept, la care am obținut licența în 2015. În paralel am urmat și cursurile la Institutul Teologic „Trei Ierarhi”, din Cernăuți, la care am finalizat masteratul în 2016. Am înțeles că totuși muzica ocupă un loc important în viața mea și în 2015 am început studiile la Colegiul de Arte „Isidor Vorobkevich” din Cernăuți, la secția Canto, în clasa renumitei și îndrăgitei profesoare S.Y. Maksymenko, care mi-a făcut cunoștință cu lumea fascinantă a operei.
– Ai lăsat Cernăuțiul pentru Iași. Ce te-a atras aici?
– Povestea este mai veche. Pe când eram în anul III la Colegiul de Arte din Cernăuți, am trecut probabil prin cea mai mare încercare a vieții mele de până atunci. Mă luptam deja de un an cu o boală pe care mai târziu am învins-o. A venit o altă nereușită la examenul de admitere la Conservatorul „L. Cherubini” din Florența, care m-a afectat. Eram disperat și căutam și alte conservatoare sau universități unde să-mi continuu studiile. Și cum nimic nu este întâmplător, am primit un apel de la vechiul prieten Ivan Dikusar, care era deja stabilit în Iași, și mi-a recomandat Conservatorul. Atunci am vizitat pentru primă oară Iașul, Opera și Conservatorul de care m-am îndrăgostit. M-au fascinat, în primul rând, limba, cultura, tradiția care erau atât de familiare și pe care nu le aveam la Cernăuți. Eu sunt român născut în stat străin… Așa a început revenirea acasă, cum o numesc eu. La doi ani mi-am adus familia și ne-am stabilit împreună aici, Acasă.
– Ești la început de carieră, de drum artistic. Ce așteptări ai de la tine?
– „Muncește mai mult, studiază”, asta-i tot ce-mi doresc și-mi repet în continuu. În rest, sunt convins că le pot obține pe toate dacă îmi voi face misiunea așa cum trebuie, mai ales într-un așa loc plin de cultură cum e Iașul, cu un public cald care apreciază munca bine făcută, cu o conducere și un colectiv precum cel al Operei care te încurajează și te susțin întru totul.
– La ce rol visezi? Și, de fapt, ce îl determină pe un artist să viseze la un anumit rol? Care sunt piesele preferate? Dar compozitorii?
– Personal, visez la majoritatea rolurilor pentru bariton din operele noastre, eu fiind la început de drum. Totuși, cel mai mult mi-aș dori să fac rolul lui Rigoletto din opera cu același nume și al lui Scarpia din „Tosca”. Mi se par cele mai ample pentru tipul meu de voce și au un dramatism verist mistuitor. După părerea mea, fiecare interpret de canto clasic are un anumit punct forte sau mai multe, care îl pot ajuta să-și interpreteze rolul visat. Își poate încununa cariera printr-un personaj pe care îl poate interpreta cel mai bine, cu toate abilitățile sale vocale și artistice. Dar, mai presus decât interpretarea, este acea experiență de viață profundă și transformatoare pe care o trăim interpretând rolul de vis, așa după cum spunea marele dirijor Leonard Bernstein: „Muzica de operă este arta care îți permite să trăiești și să simți prin intermediul muzicii”.
– Care este lucrarea preferată?
– Piesa mea preferată este aria „Vesti la giubba …” din opera „Pagliacci” de Ruggero Leoncavallo. A fost prima arie pe care am auzit-o și puntea mea către visul de a fi cântăreț de operă. Încă de atunci, compozitorii preferați sunt cei din epoca veristă precum R. Leoncavallo, P. Mascagni, G. Puccini, dar și din epoca romantismului G. Verdi, R. Wagner, G. Bizet, G. Donizetti, M. Lîsenko și alții.
– Ce faci atunci când nu cânți? Ce alte pasiuni ai?
– E cam greu de găsit un alt timp decât cel alocat studiului. Mă împartîntrerepetițiile corului Operei sau orele alocate studiului unui nou rol, în momentul de față fiind Germont, din opera „Traviata”. Când nu mă aflu în niciuna din aceste ipostaze, sunt la orele de canto sau la Clasa de operă de la Conservator sau la repetiții în Corul Marii Uniri. Acasă mă dedic familiei și misiunii de părinte – am o familie minunată și o fetiță în Clasa Pregătitoare. Studiul îmi ocupă un timp important, mai ales că în acest an voi susține licența la Universitatea Națională „George Enescu” din Iași. Îmi doresc să călătoresc mai mult, avem o țară minunată – România.
A consemnat Maura ANGHEL