„Opera este mai mult o pasiune decât un loc de muncă. Muzica este mereu o plăcere și o oglindire a sufletului”
* dialog cu baritonul Sandor Balla, de la Opera Maghiară din Cluj
După un spectacol superb care a umplut de aplauze sala mare a Operei Naționale Române din Iași (ONRI), publicul este invitat, în această seară, de la ora 18:30, la o nouă reprezentație a operei „La Traviata”, de Giuseppe Verdi, care îl are ca invitat pe baritonul Sandor Balla, de la Opera Maghiară din Cluj. Cunoscut de altfel ieșenilor, baritonul cu voce de tunet, așa cum a fost caracterizat de mulți critici, a refăcut, într-un scurt dialog, călătoria care l-a legat de Iași în urmă cu cinci ani cu același rol, tot în „La Traviata”. Alături de domnia sa, pe scenă vor urca soprana Manuela Barna-Ipate (Violetta Valery), Adorjan Pataki (Alfredo Germont, invitat), Florentina-Irina Onică (Flora Bervoix), Victor Zaharia (Baronul Douphol), Teodor Busnea (Dr. Grenvil), Brîndușa Moțoc (Annina), Olivian Andrișoae (Gastone), Daniel Mateianu (Marchizul d’Obigny), Florin Roman (Giuseppe), Octavian Ionescu (Grădinarul), Ivan Dikusar (Bucătaru) și Viviana Olaru (Fata lui Giorgio Germont), dar și corul, baletul și orchestra Operei din Iași, sub bagheta dirijorală a maestrului Traian Ichim. Dirijorul corului va fi Manuel Giugula, iar coordonator coregrafic – Cristina Todi. Am discutat cu Sandor Balla despre Iași, despre muzică și despre dorința sa de a se dărui total artei care i-a deschis scenele filarmonicilor și operelor din România, dar și din multe alte țări.
– Cu ce gânduri la Iași? Cum ați regăsit Opera și artiștii ei?
– Prima dată am fost invitat la Iași în 2017 de către doamna Beatrice Rancea la un spectacol „La Traviata”, aceeași operă superbă de Giuseppe Verdi în care voi cânta în această seară. Am găsit un colectiv foarte bine închegat, un colectiv tânăr, foarte bine pregătit profesional. De atunci am colaborat foarte bine și a fost mereu o plăcere să revin la Iași.
– Ce vă place la rolul interpretat la Iași?
– Prima dată l-am cântat la Opera din Craiova și de atunci mi-a rămas, ca și multe altele, lipit de suflet. Fiind și eu tată de băiat, a fost o provocare foarte interesantă atât vocal, cât și interpretativ.
– Dacă am vorbit de călătorie în lumea artei, v-aș oferi un bilet spre trecut, cu oprire la prima stație…
– La început a fost pianul, instrument căruia m-am dedicat destul de mult, până când am descoperit clarinetul. Nu a fost vorba de trădare, ci de o nouă pasiune pe care mi-am consolidat-o cu studii universitare. Am absolvit Conservatorul din Brașov, am devenit clarinetist, am cântat în orchestre. Eu iubesc muzica, îmi plac și instrumentele, dar și cântul vocal căruia m-am dedicat la un moment dat. Mi-am dorit să cânt și nu oricum, ci cu studii așa că am urmat o a doua facultate, la Conservatorul „Gheorghe Dima”la Cluj, unde am absolvit Canto. Am cântat în cor, în orchestră și încet, încet am ajuns pe un drum de pe care a trebuit să las clarinetul de o parte și să mă axez mai mult pe cântul vocal.
Îmi place enorm să cânt. Pentru mine este mai mult o pasiune decât un loc de muncă. Muzica este mereu o plăcere și o oglindire a sufletului.
– Cărei opere și cărui compozitor v-ați dedicat mai mult?
– Fiecare apariție pe scenă, fiecare operă și fiecare rol au farmecul și frumusețea lor. Nu am un compozitor preferat, cât despre roluri, au fost multe și tuturor m-am dedicat cu aceeași ardoare. Îmi place să cânt orice gen în care regăsesc un sens și care mă ajută să cresc ca și artist.
Nu pot să zic că am avut un spectacol mai solicitant. Fiecare are provocările sale, la fel și fiecare rol. Pentru mine, cea mai interesantă experiență profesională a fost anul trecut, la Opera Română din Cluj, când a trebuit să interpretez rolul lui „Rigoletto”. Domnul director mi-a trimis un mesaj pe la ora 13 că s-a îmbolnăvit și că la ora 19 este spectacolul în care urma să urc pe scenă. Eu nu mai cântasem rolul din martie, ultima oară îl făcusem aici la Iași, iar regia nu o cunoșteam deloc. Eu eram la Târgu Mureș când am primit mesajul. Am urcat în mașină, am ajuns la Cluj, m-am pregătit cu pianista, apoi am urcat pe scenă și am cântat. A fost o mare provocare atât personală, cât și profesională, dar zarurile fuseseră norocos aruncate și am făcut față. Și-au spus cuvântul pregătirea și experiența mea profesională dovedite inclusiv la Iași, unde cântasem în „Rigoletto”. Ca artist, m-am simțit foarte bine, am dat totul și am primit răsplata publicului, cel care ne arată mereu cât am fost de buni.
– Atunci când vă gândiți la viitor, partitura cărui rol râvnit începe să ruleze în minte?
– Nu visez la niciunul în mod special. Încerc să găsesc frumusețe și să descoper personajul din fiecare operă nouă. Las muzica să mă conducă, să-mi vorbească, să mă inspire pentru ca eu să-mi pot pune amprenta personală. În general, toți artiștii lirici visează, la început de carieră, să ajungă pe marile scene ale lumii, să aibă roluri grandioase, să fie apreciați, dar eu nu am plecat la drum cu această premisă. Am ales o cale mai relaxată. Eu știu că tot ceea ce este al meu e pus deoparte și încerc să fac o carieră frumoasă cu demnitate, fără compromisuri. Am parcurs un drum destul de frumos, am cântat în toate filarmonicile și operele din România, dar și foarte mult peste hotare. Accept cu drag orice provocare. În rest, încerc să mă bucur de micile plăceri ale vieții, mai ales în aceste vremuri destul de tulburi, să mă gândesc cu entuziasm și cu o atitudine pozitivă la viitor.
Baritonul Sandor Balla este licențiat al Facultățții de Muzică din Brașov, Secția clarinet (prof Daniel Theodoru) și absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima Cluj”Napoca, Secția canto (prof Alexandru Fărcaș). Din 2011 este solist la Opera Maghiară din Cluj Napoca. Alături de spectacole de operă, a susținut concerte de arii și lieduri în Austria, Franța, Spania, Statele Unite, Ungaria. A colaborat cu dirijori celebri – Misa Katz, Cristian Mandeal, Marius Hristescu, Alexandru Iosub, Florian George Zamfir, Emil Maxim, Horváth József, Florentin Mihăescu, Leonard Dumitriu, Jankó Zsolt.
A consemnat Maura ANGHEL