„Muzica m-a dezvoltat ca om. Sunt mai bogat prin experiențele și sentimentele înălțătoare pe care le-am trăit în toate producțiile muzicale”
* dialog cu basul Lucian Dolhăscu, invitat special în spectacolul de operă „Indiile Galante”
Operă a compozitorului francez Jean-Philippe Rameau, după un libret de Louis Fuzelier, „Indiile Galante” reunesc un spectacol grandios, care începe cu o uvertură și continuă cu patru acte. În fiecare act, acțiunea se petrece în alt loc de pe pământ (exotic din punctul de vedere al secolului al XVII-lea din Franța) și constă, în esență, dintr-o poveste de dragoste cu final fericit. Cele patru acte, „Le Turc généreux” („Turcul generos”), „Les Incas du Pérou” („Incașii din Peru”), „Les Fleurs” („Florile” din Persia) și „Les Sauvages” („Sălbaticii”, indienii din America de Nord), cuprind numeroase balete și culminează cu un rondo celebru – „Calumet de la paix“ („Pipa păcii”).
Spectacolul a avut premiera la Paris, în 1735. În România a fost montat pentru prima oară la Iași, în urmă cu zece ani, în regia lui Andrei Şerban, care l-a mai pus în scenă în 2003, la Opera Garnier din Paris. Partitura barocă are un grad mare de dificultate, motiv pentru care este întâlnită în puține teatre lirice. Publicul din Iași va avea bucuria de a revedea acest spectacol marți, 14 iunie, de la orele 18:30. Alături de soliști, balerini, Corul și Orchestra Operei Naționale Române Iași, pe scenă vor urca și trei invitați speciali – sopranele Mădălina Barbu și Rodica Vica și basul Lucian Dolhăscu. Am stat de vorbă cu Lucian Dolhăscu despre rolul căruia îi va da viață din nou, dar și despre provocările meseriei sale.
– Veți cânta din nou în „Indiile Galante”, un spectacol bine primit de public. A câta reprezentație este cu dvs. în rolul lui Bellone?
– Sunt onorat să revin pe scena Operei Naționale Române Iași. Mulțumesc conducerii pentru invitație și încrederea cu care am fost primit de fiecare dată. În anul 2012, Opera Națională Română Iași a organizat un casting pentru distribuția spectacolul „Indiile Galante” de Jean Philippe Rameau, unde am fost selectat să fac rolul Bellone. De-a lungul anilor, am făcut acest rol de 15 ori și de fiecare dată a reprezentat o mare provocare.
– E un rol de travesti. Ce i-ați dat dumneavoastră personajului?
– A fost o mare provocare pentru mine să fac acest rol ce implică o transformare totală. Pe toată durata desfășurării artistice a personajului te concentrezi asupra partiturii, jocului de scenă şi abilității vocale. Punctele de sprijin care au definit personajul au fost costumația, machiajul și coafura. Momentul lui Bellone stârnește zâmbete în rândul spectatorilor. Atenție, responsabilitate, asumare, implicare și mult studiu ofer fiecărui personaj pe care îl interpretez.
– Am vorbit de personaj și aș vrea să ne dezvăluiți un secret – cum realizați dvs fiecare rol?
– Trebuie să studiezi zilnic, să îți depășești limitele și să ieși din zona de confort (Bellone reprezintă o provocare) încât vocea să fie mereu antrenată. Tot timpul trebuie să știi să ții ritmul, să fii capabil să reacţionezi în orice situaţie și să poți să exprimi, în esenţă, orice emoţie. Sunt de părere că după ce solistul învață partitura și respectă cu exactitate mișcarea scenică și coregrafia poate să apeleze la imaginația sa, la cultura şi experienţa proprie, astfel încât să fie capabil să creeze cât mai autentic rolul său, dându-i viaţă şi, în felul acesta, devenind credibil pentru publicul spectator.
– Am început o ușoară călătorie în trecut și vreau să vă întreb cum ați ales Opera? Ce v-a atras la muzică? Ce v-a oferit? Ce i-ați dăruit?
– Talentul mi-a fost descoperit în clasele primare de către profesoara de muzică, tot ea fiind persoana care m-a îndrumat către Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Acolo am studiat un instrument, însă adevărata vocație în muzică urma să o descopăr câțiva ani mai târziu: vocea! Muzica m-a dezvoltat ca om. Sunt mai bogat prin experiențele și sentimentele înălțătoare pe care le-am trăit în toate producțiile muzicale. Am avut șansa să fiu îndrumat de nume celebre cum ar fi Viorica Cortez și Vasile Moldoveanu, iar în prezent studiez canto clasic la clasa doamnei profesoare Doina Dimitriu, în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Din anul 2015 sunt membru în Corul Academic „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii de Stat „Moldova” Iași. Pentru mine, muzica este omniprezentă, iar îndeletnicirile pot fi diverse atâta timp cât rămân în sfera pasiunii mele. Pentru un solist, Opera reprezintă tabloul perfect în care își poate pune în evidență toate calitățile pe care le are precum voce, mișcare scenică și actorie.
– Care a fost primul rol din cariera dvs?
– Debutul meu în cariera solistică a fost în anul 2011, la Opera Națională Română din Iași. Personajul interpretat a fost Dr. Bartolo din opera „Nunta lui Figaro”, de W. A. Mozart.
– Ce vă definește ca artist? Care sunt valorile dvs?
– Talentul, perseverența, determinarea, atenția la detalii și perfecționism sunt valori care mă definesc. Când pui suflet în ceea ce faci nu are cum să nu iasă ceva minunat. Mă consider un om norocos pentru că am ajuns să fac ceea ce îmi place şi să mă dedic întru totul acestui lucru.
– La ce rol visați? Și, de fapt, ce îl determină pe un artist să viseze la un anumit rol?
– Cred că orice solist își dorește să interpreteze un personaj complex din toate punctele de vedere. În cazul meu pot spune că îmi doresc să ajung cât mai repede la performanța de a da viață personajului Filip al II-lea, din opera „Don Carlo” de Giuseppe Verdi.
A consemnat Maura ANGHEL