„Ca un romantic incurabil ce sunt, cred că muzica poate fi un balsam pentru suflet”
* dialog cu dirijorul Andrea Albertin, invitat al Operei Naționale Române din Iași
A colaborat cu nume de referinţă cum sunt Renato Bruson, Giuseppe Giacomini, Mara Zampieri, Katia Ricciarelli sau Fabio Armilliato, iar ieșenii l-au aplaudat într-o producție de excepție – spectacolul „Bal Mascat”, de Giuseppe Verdi, care timp de două seri a făcut să răsune clădirea teatrului de aplauzele publicului. Am purtat cu dirijorul Andrea Albertin un dialog despre muzică și despre arta dirijorală, despre misiunea și visele lui.
– Nu cu mult timp în urmă, ați dirijat spectacolul „Bal Mascat” la Iași, care a fost un real succes. Distribuția a inclus nume sonore ale liricii internaționale precum tenorul Ștefan Pop, soprana Cellia Costea sau baritonii Bogdan Baciu sau Șerban Vasile. Cum a început colaborarea cu Opera din Iași. Cum ați lucrat cu artiștii?
– În primul rând, mulțumesc pentru compliment. Succesul nu a fost doar al meu personal, ci al tuturor, începând cu organizarea excelentă din toate sectoarele teatrului, chiar și în cele mai puțin vizibile.
L-am cunoscut pe Ștefan Pop în urmă cu 12 ani, în Coreea. A câștigat primul său mare concurs internațional și l-am acompaniat la pian. Eram sigur că va avea o carieră grozavă. Nu lucrasem niciodată cu Cellia, o voce foarte frumoasă într-adevăr. Bogdan și Șerban au fost doi baritoni de excepție, plini de mare bucurie și dorința de a lucra cu mine. De asemenea, aș dori să-i amintesc pe toți ceilalți membri ai distribuției principale: Diana Bucur, Florin Guzgă, Cristina Grigoraș, Manuela Barna-Ipate și toți cei din rolurile secundare. Un gând cald trimit și către întreg Corul Operei și dirijorului Manuel Giugula.
Nu pot spune cine mi-a plăcut cel mai mult, cred că toți am făcut tot posibilul să facem două spectacole foarte bune, cu săli pline și cu un public care a aplaudat în picioare mult timp. Pentru colaborarea cu minunatul teatru din Iași trebuie să-i mulțumesc marelui maestru David Crescenzi (un reputat dirijor italian, colaborator al ONRI – n.r.), care m-a recomandat, și domnului Andrei Fermeșanu (manager interimar – n.r.), care a avut încredere în mine.
– Ca dirijor, aveți o misiune foarte grea. Cum se pot armoniza toate instrumentele prin câteva gesturi pentru a putea oferi un singur rezultat sonor?
– În primul rând, ai nevoie de o pregătire temeinică, riguroasă. Am lucrat încă de tânăr la această operă, iar la Iași a fost a cincea mea producție cu „Bal Mascat”, o capodoperă verdiană.
Studiul personal include, de asemenea, o mare curiozitate cu privire la modul și tehnicile de interpretare la celelalte instrumente, presupunând că știi foarte bine cum funcționează vocea umană. În cercetările mele personale, alături de pian, compoziție și orgă, am studiat și vioară, flaut, harpă și percuție. Cunoașterea și pregătirea sunt „lumina” mea, farul care mă ghidează. Nu vorbesc mult în timpul repetițiilor, dar mă raportez la orchestră, la cor sau la solişti. Folosesc o terminologie foarte precisă pentru fiecare grup de instrumente. Câteva cuvinte utile bine plasate sunt mai bune decât multe explicații!
– Aveți acuratețea unui metronom. Ce adăugați pentru a oferi publicului un spectacol pe care îl va purta mult timp în suflet?
– Întotdeauna dau un exemplu: în muzică 1+1 este egal cu 3!
Ce înseamnă acest lucru? Că ritmul este o știință exactă. Precizia gestului dirijorului, chiar dacă doar pentru a se face înțeles în cel mai bun mod de către orchestră, este fundamentală. Când vine vorba despre public, aceste lucruri aproape că se uită, dirijorul fiind focusat să-i îndrume pe toți astfel încât să se poată exprima cât mai bine. În cazul nostru, un spectacol sold-out și ovațiile unui public fericit sunt cea mai frumoasă răsplată pentru munca depusă. Când pregătești totul cu precizie, apoi adaugi emoția, sufletul, inima, pasiunea, obții un final incredibil.
– Care sunt atributele unui bun dirijor? La ce ar trebui să fie atent, ce daruri personale ar trebui să aibă?
– Voi oferi un răspuns începând cu finalul – fiecare spectacol, fiecare concert lasă mereu o amintire și o amprentă. Ființa umană este în continuă schimbare și se dăruiește muzicii urmărind starea de spirit pe care o are în acel moment. Îmi amintesc cu afecțiune de toate concertele sau operele pe care le-am dirijat. Chiar și de cele care nu au ieșit atât de bine pe cât mi-aș fi dorit. Dar sunt încă mulți pași de făcut pe calea muzicii, iar satisfacțiile sunt enorme. Atributele unui bun dirijor, după părerea mea, sunt legate de o mare pregătire personală. Nu lua niciodată nimic de bun pentru că întotdeauna există o modalitate de a îmbunătăți. Chiar dacă un anumit lucru ni se pare că este perfect. În ultimii ani, de exemplu, s-a acordat din ce în ce mai multă atenție tehnicii, dar tehnica, privită doar ca scop în sine, nu duce nicăieri. De ce? Pentru că la tehnica gestului dirijoral trebuie să aduceți propria idee, propria emoție, modelând totul cu artiștii muzicieni care cântă.
– „Un mare dirijor primește ceva alchimic, magic”, spune Tom Service, jurnalist britanic, autor al unui volum despre marii dirijori și orchestrele lor. Cum se realizează această magie?
– Dirijorul este singurul muzician care nu atinge un instrument muzical. Are doar această baghetă (și de fapt poate fi comparată cu un fel de baghetă magică!) pe care o mișcă prin aer. Câteva întrebări pe care mi le pun mereu sunt: cum pot obține acel sunet specific? Ce gest ar trebui să fac? Ce greutate ar trebui să dau încheieturii, brațului sau spatelui? Cum să le punem împreună pentru a fi în slujba muzicii? Dirijatul implică nu numai responsabilitatea celor care fac muzică alături de tine, este extrem de dificil. Și asta pentru că alegerile tale muzicale sau interpretative pot îmbunătăți sau înrăutăți un întreg teatru, în toate părțile lui!
Magia se obține studiind mult, iubind ceea ce faci, având dorința de a împărtăși această dragoste cu publicul și de a-ți convinge toți colegii să te urmeze pe acel drum special al vieții care este muzica.
– Aș vrea să vă invit la o scurtă călătorie în timp și să vă întreb: cum ați ales muzica? Ce v-a determinat să alegeți dirijoratul?
– Să zicem că muzica m-a ales pe mine. Am avut primul meu concert foarte devreme și până la un anumit punct al vieții mele, dirijoratul nu m-a interesat. Era în timpul unei repetiții generale într-un teatru unde lucram ca pianist. La un moment dat, dirijorul a plecat, iar regia artistică mi-a spus să termin opera. A fost foarte interesant și incitant! Era „Aida”, de G. Verdi. Ei bine, acela a fost momentul în care am început să studiez pentru a urma o carieră de dirijor de orchestră.
– Care au fost cele mai bune concerte sau spectacole pe care le-ați dirijat? Unde au avut loc?
– Au fost atât de multe momente sublime! O reprezentație a lui „Carmen” la San Sebastian (Spania) cu 20 de minute reale de aplauze, un concert simfonic incitant cu Orchestra Filarmonicii din Qatar (care a fost creată pentru marele Lorin Maazel), concertul orchestral al lui Bartok cu orchestra Teatrului Regio di Torino, un tur cu Teatrul San Carlo din Napoli din Dubai! Multe, prea multe momente de bucurie pentru a le putea scrie pe toate aici!
– La final, aș vrea să vă întreb care este cel mai mare vis al dvs?
– Cine nu mai visează, mai ales pentru un muzician, e mort! După cum am spus mai înainte, trebuie să existe întotdeauna o evoluție, o schimbare. Eu, poate ca un romantic incurabil ce sunt, cred că muzica poate fi un balsam pentru suflet, mai ales în acești ani grei pentru noi toți, și nu numai în raport cu muzica. Visul meu este să pot continua cât mai mult timp să împărtășesc muzica mea iubită (operă sau concerte simfonice) cu alți artiști și cu publicul pe care îl voi întâlni în diferitele teatre sau săli de concerte.
Mi-ar plăcea foarte mult să dirijez „Tripticul” lui Puccini, să refac Falstaff-ul iubitului meu Verdi și să debutez în „Samson și Dalila”, de Saint-Saëns. Din punct de vedere simfonic, mă simt foarte aproape de întregul repertoriu rusesc, cu o pasiune deosebită pentru Ceaikovski și Rahmaninov. Dar mi-ar plăcea să pot interpreta toate simfoniile lui Beethoven… într-o singură zi!
A consemnat Maura ANGHEL