„Dacă viața noastră ar fi un balet, cred că s-ar numi Never forget și probabil ar fi pe muzică de Chopin”
* dialog cu Monica și Cătălin Ailiesei, soliști balerini la Opera Națională Română Iași
Dansul este un poem în care fiecare mișcare este un cuvânt pe care artiștii îl rostesc împreună. Uneori, dansul continuă și în afara scenei, așa cum este pentru Monica și Cătălin Ailiesei, soliști balerini la Opera Națională Română Iași. Am stat de vorbă cu ei despre arta lor, despre familia lor și despre pasiunea pentru artă, care are un singur nume – baletul!
– O familie de balerini. De cât timp dansați împreună? Care a fost primul spectacol în care ați împărțit aplauzele?
Monica și Cătălin Ailiesei – Da, o familie de balerini formată în urmă cu 14 ani. În momentul de față, noi nu mai dansăm împreună, dar cu siguranță ne aducem aminte de primele spectacole în care am fost o pereche, adică „Nunta însângerată”, în coregrafia maestrului Ioan Tugearu, și „Chopiniana”.
– Cum este să fii cu familia la muncă? Dar cu un artist/artistă acasă? Cum reușiți să separați rolul casnic de cel de pe scenă?
Monica și Cătălin Ailiesei – Din fericire, în timp am învățat să separăm lucrurile fiindcă ne-am dat seama că nu avem niciun beneficiu dacă aducem munca acasă și familia la serviciu. Așa că acasă ne relaxăm și ne ocupăm de viața de familie, iar la operă, de partea artistică. Acesta este și unul din motivele pentru care noi nu am mai dansat împreună în ultimii ani, pentru a nu amesteca lucrurile.
– Cine v-a atras către lumea dansului? Cum și de ce ați ales baletul?
Cătălin Ailiesei – În cazul meu, mama mea și-a dorit foarte mult să îmbrățișez o carieră de balerin și a decis să mă înscrie la Liceul de Coregrafie din Cluj-Napoca. Momentul admiterii la coregrafie a fost și cel în care am hotărât că asta îmi doresc să fac și mai departe.
Monica Ailiesei – Fetiță fiind, m-am simțit mereu atrasă de frumoasa lume a dansului, de tutu-uri și de poante. Bunica și părinții mei au fost cei care mi-au îndreptat pașii spre Colegiul de Arte „Octav Băncilă”, la Secția Coregrafie. Din momentul în care am pășit pentru prima oară într-o sală de balet, am știut că aceasta îmi va fi cariera.
– Dansați la Opera Națională Română din Iași. Când și cum a fost prima întâlnire cu scena ieșeană?
Cătălin Ailiesei – Prima mea întâlnire cu Opera din Iași a fost în 1991, de altfel, anul angajării mele. Cred că primele spectacole ca balerin al Operei au fost „Anotimpurile” și „Cocoșatul de la Notre Dame”.
Monica Ailiesei – Colaborarea mea cu Opera Iași a început în anul 2007 și primul meu spectacol a fost „Spărgătorul de nuci”.
– Am o întrebare pe care o adresez mereu artiștilor – cum dați viață unui rol? Cum știți că dansul vostru va aprinde inimile publicului?
Monica și Cătălin Ailiesei – În primul rând, ne asigurăm că acel rol ni se potrivește din punct de vedere tehnic și artistic, după care începem repetițiile, dar și documentarea pentru a fi siguri că trecem de rampa scenei și ajungem în sufletul spectatorului. Publicul trebuie să plece din sală încărcat cu emoție, iar dacă se întâmplă asta, înseamnă că am reușit.
– Câte roluri ați avut până acum? Care au fost cele mai frumoase?
Cătălin Ailiesei – De-a lungul anilor s-au adunat destul de multe roluri. Printre preferatele mele sunt cele din „Spărgătorul de nuci” (Spărgătorul), „Lacul lebedelor” (Rothbart), „Pescărușul” (Treplev).
Monica Ailiesei – Și pentru mine s-au adunat ceva roluri în tolbă și cu siguranță sunt câteva pentru care am un sentiment special. Gândul mă duce acum către cele din „Don Quijote” (Mercedes), „Giselle” (Myrtha), dar și „Anna Karenina”, rol căruia am avut oportunitatea să-i dau viață în ultima gală de balet și pe care sper să am ocazia să îi dau viață cândva integral.
– Un artist muncește zilnic pentru a performa. Ați simțit vreodată că munca vă copleșește?
Monica și Cătălin Ailiesei – Este normal să mai ai momente când te simți copleșit, poate frustrat, dar astea nu sunt decât impulsuri ca să mergi mai departe și să muncești mai mult. În meseria noastră este foarte important să îți accepți calitățile și defectele, să îți accepți atât succesul, cât și eșecul și să înveți din ele.
– Ați dansat nu doar în teatrul din Iași, ci și peste hotare. Unde v-a plăcut cel mai mult? Care spectacol v-a rămas lipit de suflet? Unde ați vrea să dansați?
Cătălin Ailiesei – Pentru o perioadă de timp, înainte de a mă reîntoarce la Iași, am colaborat cu Sarasota Ballet of Florida. Acela cred că a fost locul care mi-a rămas lipit de suflet. Mi-au plăcut foarte mult locul, atmosfera din companie, repertoriul.
Monica Ailiesei – De-a lungul anilor, eu am colaborat cu Teatrul de Balet Sibiu, dar am avut și turnee în străinătate. Cred că una dintre cele mai mari realizări pe care le-am avut alături de colegii mei din operă a fost spectacolul „Frumoasa din pădurea adormită”, pe scena Teatrului din Lausanne.
– Balerinele sunt foarte admirate datorită grației lor și nu doar. Cum se obține această grație? Cât e un dar nativ și cât este muncă?
Monica Ailiesei – Am mai spus-o și în alte interviuri – cred că în această meserie este vorba de 90 % muncă și 10 % talent. Fără niciun dubiu, grația balerinelor se obține prin ore de muncă în sala de balet. Baletul este cu siguranță o formă de artă care ajută la dezvoltarea capacităților fizice și mentale atât ale copiilor, cât și ale adulților.
– Este ultima stagiune în care veți evolua pe scena Operei din Iași. Câte stagiuni ați avut în acest teatru? Ce v-a plăcut cel mai mult? Ce v-ați dori să dansați? Ce veți face după încheierea stagiunii?
Cătălin Ailiesei – Sincer, nici nu am numărat câte stagiuni am pe scena Operei din Iași, cu atât mai mult cu cât am avut perioade lungi de timp în care am fost plecat. În schimb, mă bucur nespus că am oportunitatea să îmi închei cariera pe scena magică în care a început totul, în anul 1991. Nu știu acum dacă mi-aș mai dori să dansez ceva anume, cu atât mai mult cu cât în urmă cu 10 ani, când am ajuns la vârsta de 40 de ani, m-am oprit din a dansa roluri titulare. Îmi doresc doar ca noile generații să ducă mai departe numele Operei și să se bucure de această meserie atât de frumoasă fiindcă totul trece foarte repede. Probabil după ce închei această stagiune mă voi odihni o perioadă, iar apoi voi face planuri în funcție de ce îmi oferă viitorul.
– Balerinii sunt mereu invidiați pentru ținuta lor frumoasă, atitudinea elegantă. Care este secretul?
Monica și Cătălin Ailiesei – Sunt esențiale stilul de viață, dieta, dar studiul zilnic este secretul ținutei frumoase a unui balerin.
– Dacă nu ați fi fost balerini, ce carieră vi s-ar fi potrivit? Ce faceți când nu dansați? Ce alte pasiuni aveți? Ce alte stiluri de dans vă plac?
Monica și Cătălin Ailiesei – Nu ne-am gândit niciodată să îmbrățișăm alte cariere, nu ne-am fi văzut făcând altceva. Ne regăsim și admirăm orice tip de dans. Cred că este foarte important să cunoști și să experimentezi cât mai multe tipuri de dans, chiar dacă baza balerinilor este cel clasic. În rest, în timpul liber ne place foarte mult să călătorim, să descoperim locuri noi alături de cei dragi.
– Aveți o familie frumoasă. Dacă ar fi să-i dedicați un balet, care ar fi? Și dacă viața voastră împreună ar fi un balet, cum s-ar chema?
Monica și Cătălin Ailiesei – Dacă ar fi să dedicăm un balet familiei noastre, cu siguranță ar fi „Don Quijote”. Și dacă viața noastră ar fi un balet, cred că s-ar numi „Never forget” și probabil ar fi pe muzică de Chopin.
A consemnat Maura ANGHEL