„Gala Magia Serii în Sunet și Lumină este un brand al Iașului”
* dialog cu tenorul Andrei Apreotesei, managerul Ateneului Național Iași și primul producător al Galei „Magia Serii în Sunet și Lumină”
Lansată cu dorința ca artiștii să fie cât mai aproape de public, Gala „Magia Serii în Sunet și Lumină”, spectacolul care de unsprezece ani anunță deschiderea unei noi stagiuni la Opera Națională Română din Iași (ONRI), cea cu numărul 66, a devenit un moment important pe harta evenimentelor artistice, așteptat cu multă bucurie de ieșeni și nu doar. Alături de tenorul Andrei Apreotesei, managerul Ateneului Național din Iași, am refăcut traseul acestei reprezentații devenite deja o emblemă pentru Capitala culturală a Moldovei și nu doar.
– Până în 2016, când ați preluat managementul Ateneului, ați fost producătorul galei, un eveniment care are deja o colecție importantă de afișe.
– Reîntoarcerile în timp au farmecul lor și mă bucur să fac acest parcurs. Gala a început cu noi, colectivul de la Operă, într-o vreme în care mă ocupam și latura administrativă, când dețineam mai multe funcții de la marketing, la producător delegat, mă ocupam și de organizarea de evenimente. Într-o bună colaborare cu Primăria Iași, cu domnul Mihai Chirica, pe atunci viceprimar, am decis ca stagiunea anului 2011 să se deschidă altfel. Am pus la punct acest concept de gală, după care am ales și un nume. Ne-am gândit la spectacol ca la un fenomen aparte, la o magie a muzicii care ne atrage. Urma să aibă loc după apus, i-am spus „Magia Serii în Sunet și Lumină” și așa a rămas! A fost de la început o bucurie, o încântare, și a devenit un brand al Iașului. Când doar aude numele spectacolului, publicul știe că este vorba despre deschiderea noii stagiuni a Operei.
– Privind la planurile inițiale, ce au arătat edițiile derulate până în acest an?
– Că nu ne-am înșelat când am pornit la drum. În primul rând, ne-am dorit să fie un eveniment care să ajungă ușor la sufletul spectatorilor, să-i fidelizăm pe cei deja câștigați și să-i aducem alături pe cei care încă nu au ajuns la Operă. Am reușit pe deplin, dovadă fiind și publicul din ce în ce mai numeros care a dorit să fie alături de artiști la deschiderile stagiunilor teatrului liric. Publicul Operei s-a îmbogățit, gustul oamenilor la fel și s-a creat un fel de dependență între teatrul liric și public, dar și invers.
Îmi aduc cu mult drag aminte de participarea mult îndrăgitei soprane Elena Moșuc, a dirijorilor care au reușit să transforme această echipă de profesioniști într-una dintre cele mai bune orchestre ale României. O dată cu un public tot mai numeros a crescut foarte mult și calitatea artistică și interpretativă, dar și condiția în care artiștii au învățat să dăruiască din măiestria lor.
– La momentul lansării, a fost cel mai important eveniment liric derulat într-un spațiu liber. Ce-a adus Iașului această gală?
– Rămâne în continuare unul dintre cele mai importante evenimente lirice derulate în spațiu liber din țară. „Magia Serii în Sunet și Lumină” este un fenomen, o locomotivă ce trage multe alte evenimente atât la nivel local, apoi regional și național. Este un motiv de mândrie pentru că de atâția ani a reușit să-și păstreze nu doar constanța organizării, ci mai ales să aibă o dezvoltare continuă, ceea ce este cel mai important. Rămâne un eveniment de care Iașul are mare nevoie.
– Fiecare spectacol are propriul răsunet în sufletul unui artist, dar cu siguranță estă unul care ocupă un loc special. Care să fie pentru dvs, dintre galele anterioare?
– Cu siguranță, prima ediție. Era un eveniment inedit și pentru noi, cei din Operă, dar și pentru administrația publică și toate structurile implicate. Trebuie făcută o distincție foarte clară între concertele care se organizează în mod obișnuit în aer liber și cele de operă, unde sunt alte caracteristici, este nevoie să fii atent la alte detalii. Sunt alte restricții de circulație, e o altă sonorizare. Cea mai mare satisfacție a fost la prima gală când cred că, fără exagerare, am dormit doar opt ore într-o săptămână, dar a meritat. La final, după ce totul s-a încheiat cu bine, m-am așezat pe iarbă, în fața scenei de atunci, și nu voiam să mai plec. Pentru mine, abia atunci începea magia serii, după ce ultimele acorduri se încheiaeră, iar publicul își luase și bucuria focului de artificii. Este un sentiment plăcut pe care îl au deseori oamenii care se implică în astfel de evenimente. Aș vrea să vă împărtășesc și o mare bucurie pe care am trăit-o în vară, la închiderea stagiunii Ateneului Național din Iași, când am oferit publicului concertul „Trei Tenori”, un concept internațional pe care l-am adus la Iași. La final, am primit mii de mesaje, iar într-unul se spunea că lumea a plecat acasă luminoasă ca într-o noapte de Înviere! Este un sentiment extraordinar, o trăire pe care greu o poți explica în cuvinte. Mai mult o simți și dacă reușești să o transmiți prin munca ta, prin tot ceea ce faci, este fantastic.
– Privind în urmă, putem spune că entuziasmul dvs de la oferi ieșenilor prima ediție a galei a fost dublat de un mare curaj…
– Nu cred că aveam 23 de ani pe atunci, dar Slavă Domnului, uite că timpul ne-a dovedit că am făcut totul bine. Suntem un produs al Iașului, al școlii și al universităților ieșene. Este un model de lucrare făcută împreună între artiști și celelalte instituții ale statului fiindcă altfel nu ar fi posibil.
– Aceeași energie creatoare a făcut posibilă ulterior și buna colaborare dintre Ateneu și Opera din Iași.
-Este un model de bune practici pe care personal l-am încurajat și în toate manageriatele anterioare. Acum culegem roadele și vedem cât este de bine ca două instituții puternice și dinamice să colaboreze și să nu se închidă fiecare în propriul castel de cleștar și să se mulțumească doar cu proprii spectatori. Este foarte important să ne susținem și să ne bucurăm de realizările fiecăruia pentru că sunt atât dăruite nu doar de cei care au urcat înaintea noastră pe scenă, dar și ale noastre și avem misiunea de a le da mai departe mai bogate, mai frumoase și mai apreciate.
– Cum simțiți revenirea pe scena Operei?
– Voi fi pe această scenă după șase ani și recunosc că trăiesc o emoție foarte mare. Revin în cadrul galei nu ca organizator, ci ca solist invitat. Este o bucurie, o încântare și-i mulțumesc domnului manager Andrei Fermeșanu pentru această idee minunată de a închide seara cu momentul „Trei Tenori”, în care voi cânta. Momentul este unul foarte încărcat de emoții pentru mine, din multe motive. În primul rând, pentru că nu mă gândeam că voi reveni vreodată pe scena Operei Naționale Române din Iași, apoi pentru că acest teatru liric ocupă un loc important în creșterea mea, în ceea ce sunt astăzi. O bucată importantă din sufletul meu a rămas aici. De câte ori am intrat la repetiții m-a impresionat gândul că voi cânta din nou alături de colegii mei. Îmi doresc ca bucuria pe care o simt să o pot transmite, în sala galei, în cât mai multe suflete ale iubitorilor de muzică.
A consemnat Maura ANGHEL