Omagiu lui Puccini, oferit de Oamenii Operei. Muzica descoperită dintre note
„Calcul rece, pete de culoare aleatorii, construcţie matematică exactă (prezentată în mod clar sau ascuns), care acum este tăcut şi dintr-o dată devine strident; aceasta este muzica”, spunea Giacomo Puccini, unul dintre cei mai mari exponenți ai realismului operistic.
S-a născut sub o stea norocoasă, într-o familie care, timp de două secole, a dat directorii muzicali ai Catedralei San Martino din Lucca. Era firesc să urmeze aceeași carieră, mai ales că Universul a fost darnic cu el și i-a oferit toate înzestrările necesare unui viitor compozitor de succes. Puccini spunea că „baza unei opere este subiectul și tratamentul ei” și în toate lucrările sale a susținut stilul vocal tradițional al operei italiene, în care cântăreții poartă povara frumoasă a muzicii. În acest context, recitalul „Puccini”, oferit de către artiștii Operei Naționale Române din Iași a venit ca un demers firesc dedicat artei sale și mult apreciat de către un public dornic de spectacole de înaltă ținută.
Acompaniate de către pianista Adina Alupei, pe scenă au urcat sopranele Manuela Barna-Ipate, Simona Titieanu, Irina Scafaru, Nicoleta Maier, Diana Bucur, Mihaela Grăjdeanu alături de tenorii Florin Guzgă, Cosmin Marcovici, baritonul Alexandru Constantin și basul Ivan Dikusar. Pentru ieșenii iubitori de muzică, recitalul a fost mai mult decât o încântare, a fost un elixir de suflet oferit din drag de muzică de către artiști. „Giacomo Puccini este compozitorul meu preferat, din foarte multe motive, cel mai important fiind cel legat de particularitățile pe care nu le poate transmite oricine ȋn interpretare, fie ea vocală, pianistică, orchestrală sau dirijorală. Cu încredere deplină, domnul manager Andrei Fermesanu mi-a oferit ocazia de a bucura publicul cu minunatele creații ale acestui magician. Ne-am dorit un recital de înaltă clasă pentru că, așa cum am mai spus, Puccini este fantastic, dar greu de interpretat căci particularitățile sale nu sunt la îndemâna oricui”, a punctat pianista Adina Alupei. „Puccini e compozitorul sufletului meu pentru că patosul și romantismul se regăsesc în toate compozițiile lui. E verist si se potriveste timbralității mele! Ce altceva puteam alege ca prima piesă decât Si, mi chiamano Mimi din La boheme, a doua fiind O, mio babbino caro, din Gianni Schicchi. Majoritatea cunosc cea de-a doua piesă, fiind foarte întâlnită la nivel mondial atât în opera, cât și în emisiunile de muzică televizate”, am aflat de la soprana Nicoleta Maier. „Puccini a fost mereu preferatul meu, mai mult decât orice alt compozitor. Are o potrivire extraordinară între muzică și text. Toți compozitorii se străduiesc să găsească această simbioză, dar Puccini are ceva în plus. Muzica lui este atât de bine potrivită pe fiecare cuvânt ca sens! Este ca și acum acele cuvinte nu ar putea avea o altă muzică, nu s-ar putea exprima pe alte note”, a exclamat soprana Diana Bucur, care a oferit publicului două momente din „Madama Butterfly” – „Un bel di vedremo” și „Vogliatemi bene”, ultima piesă în duet cu tenorul Florin Guzgă.
Ascultându-i pe artiștii Operei, îți dai seama, ca spectator, cât de mult l-au apreciat pe celebrul compozitor italian, ale cărui lucrări stau mereu lipite de sufletul oricărui iubitor al muzicii. „Îmi place foarte mult Puccini pentru că personajele lui sunt foarte complexe. În plus, muzica lui este extrem de pasională, cu fraze de respiraţie lungă care aproape izvorăsc din însăşi esenţa sufletului. M-a făcut să descopăr muzica dintre note”, a recunoscut tenorul Cosmin Marcovici. „Cred ca Puccini poate fi descris cel mai bine în aceste cuvinte: vissi d’arte, vissi d’amore. A trăit pentru artă și a trăit pentru iubire! Și chiar dacă în curând vor fi 100 de ani de la trecerea sa din această lume, el, în esență, nu a murit niciodată. Muzica sa va dăinui atâta timp cât lumea va exista. Cred că nu există om, fie el meloman sau nu, care să nu fi auzit măcar o dată Nessun dorma sau E lucevan le stelle. Poate nu există o declarație de dragoste mai frumoasă decât Donna non vidi mai, un rămas bun mai duios decât Addio fiorito asil sau Vecchia zimarra, pe ultima dintre acestea având bucuria s-o interpretez în recitalul de sâmbătă. Am fost onorat să știu că voi fi parte a acestui concert, abordând o arie dintr-un repertoriu nou, cel verist. Mă apropii de muzica lui Giacomo Puccini cu emoție, dar în același timp cu încredere, aceasta deoarece chiar dacă ariile sale sunt etichetate ca difficilissime. Maestrul de la Lucca a manifestat față de artiști o grijă părintească, el însuși testând cu vocea lui ceea ce scria. Ca român, mă simt apropiat de Puccini și de arta lui, mai ales că știm bine că prima Floria Tosca a fost românca Haricleea Darclee, iar la sugestia ei, maestru a scris aria Vissi d’arte”, a reamintit basul Ivan Dikusar.
Giacomo Puccini este considerat cel mai mare exponent al realismului operistic, iar creațiile sale mature au inclus „La Bohème” (1896), „Tosca” (1900), „Madama Butterfly” (1904) și „Turandot” (lăsat nefinalizat), toate fiind printre cele mai frecvent interpretate și înregistrate dintre toate operele, inclusive la Iași. De altfel, Opera Națională Română din Iași și-a început parcursul cu celebrul spectacol „Tosca”, cântat în premieră pe scena din Capitala Moldovei pe 3 noiembrie 1966, dată care a marcat la Iași începutul evenimentelor lirice, care au adus atâta bucurie.
A consemnat Maura ANGHEL