„Forţa unui artist se măsoară cu unităţi foarte sensibile, diferite total de cele obişnuite”
* dialog cu muzicianul Vasilica Stoiciu Frunză, conferențiar universitar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”
Opera Națională Română Iași invită publicul la o seară specială dedicată regeratei mezzosoprane Maria Macsim, un omagiu și o largă reverență făcute unei voci de operă.
În foaierul teatrului liric va avea loc marți, 12 iulie, un recital de operă susținut de soliștii Eduard Benedic, Diana Penișoară, Diana Bîlcu, Magda Dornianu, Anastasia Voleanski, Cristina Simionescu-Fântână, Oana Andreea Severin, Johanna Rusu și Alexandru Radu Petrescu, care vor fi acompaniați la pian de Cezara Petrescu, Vasilica Stoiciu-Frunză și Constantina-Emilia Stoica. Gazda serii va fi muzicianul Vasilica Stoiciu Frunză, conferențiar universitar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, alături de care am rememorat câteva momente din viața îndrăgitei artiste.
– Aveţi în pregătire un moment dedicat regretatei mezzosoprane Maria MACSIM, o reverenţă făcută unui OM de certă valoare şi unei voci deosebite. Ce amintiri vă leagă de doamna Maria Macsim?
– Întâlnirile de acest tip au un conţinut emoţional cu totul neobişnuit, căci este vorba despre cineva care nu mai este, dar este. Nu mai este fizic printre noi, nu o mai întâlnim, nu ne mai privim în ochi, nu ne mai zâmbim cu bucurie, în acelaşi timp este în suflet şi minte, putem să comunicăm prin limbaj subtil. Forţa unui artist se măsoară cu unităţi foarte sensibile, diferite total de cele obişnuite. În esenţă este vorba despre cât de adâncă este urma lăsată în inimi, în conştiinţă, în memorie, cum şi cu ce a reuşit să se individualizeze.
Cunoscând-o de pe când era în primul an de studenţie, am avut ocazia să-i văd evoluţia artistică şi umană în spaţiul atât de generos al Operei ieşene, căci tinerii cei mai merituoşi şi de perspectivă au reprezentat grupul care a trăit din plin schimbul firesc de generaţii şi nu a fost uşor deloc, iniţial în cor, apoi cu roluri solistice. Aşa a început drumul minunat, dificil, cu studiu continuu, cu bucuria aplauzelor, cu întrebări, căutări, nelinişti, grija pentru glas, minte şi trup, cu dăruire totală pentru muzică, scenă şi public.
– Ce a însemnat îndrăgita mezzosoprană pentru lirica românească? Ce daruri a lăsat?
– Maria Macsim a reuşit să-şi arate personalitatea cu decenţă şi frumuseţe atât la Operă, cât şi la Conservator (Universitatea Naţională de Arte „George Enescu”). Pregătirea instrumentală prealabilă (vioară-violă la Liceul de Muzică) i-a aşezat temelia de cunoaştere solidă pentru ce a urmat, drumul vocal, devenind astfel model valoros pentru studenţii săi. Parte din ei vor cânta în seara-reverenţă dedicată ei. Amprenta luminoasă pe care o lasă un profesor în conştiinţa studenţilor este cel mai valoros dar.
– Ați fost de multe ori pe aceeaşi scenă. Ce v-a impresionat la regretata artistă?
– Am lucrat, am pregătit şi am cântat împreună în câteva ocazii, situaţii în care ne-am cunoscut mai bine. Mai mult decât atât, în calitatea mea de consultant artistic la Operă, am putut să cunosc şi să observ valenţele profesionale, afective, umane ale artiştilor cu care m-am intersectat, desigur şi ale mezzo-sopranei Mariei Macsim. În acest sens, cum să nu mă impresioneze determinarea extrasă din pasiunea pentru muzică, tenacitatea şi atenţia cu care construia fiecare sunet, fiecare frază, fiecare cuvânt condus de raţiune cu multă răbdare, ca mai apoi să potenţeze totul din oceanul afectiv cu care era înzestrată?
Aşa procedează un artist care se respectă şi respectă muzica pe care o slujeşte. Şi îi place. Şi se lasă provocat iar şi iar, depăşind bariere, dificultăţi, aparente neputinţe. Marinela venea cu energie şi împrăştia optimism.
– Emoțiile și amintirile sunt candelele care ar mereu în sufletul nostru, ca un omagiu adus celor care acum ne veghează de pe scenele îngerilor. Cum era omul Maria Macsim în viaţa de zi cu zi?
– Când lucram la o temă comună simţeam că era dornică de simbioză intelectuală şi afectivă inspiratoare. Nu eram prietene de fiecare zi, cu vizite şi discuţii – şablon, pentru că păstram, de ambele părţi, o discreţie respectoasă de cea mai bună condiţie, agrementată cu comportament firesc, plin de umor, încredere şi bun gust, cu măsura omului care îşi cunoaşte valoarea, dar nu are de gând să epateze în nici un fel. Avea o decenţă care atrăgea atenţia în sensul frumos al cuvântului, se simţea cât era de emotivă şi interiorizată şi am respectat acest „lucru” până la căderea brutală a cortinei de fier.
În cadrul evenimentului va fi prezentat volumul „Mezzosoprana Maria Macsim – Portret în sunete”, îngrijit de Elena Hereș, sora regretatei soliste, și tipărit de Editura Sedcom Libris. „Fiecare carte are o poveste. Despre oameni, destine, emoții, vibrații, întâmplări, coincidențe. Lucruri lumești. Simple, trecătoare, în aparență, dar care unesc oamenii de oriunde cu fire nevăzute. Nimic nu este întâmplător. Asta este sigur. Nici această carte apărută la Editura ieșeană SEDCOM LIBRIS nu este o simplă întâmplare. Pentru că a făcut posibilă o întâlnire, în gând și amintire, cu o mare Doamnă a Operei ieșene, mezzosoprana Maria Macsim, o întâlnire cu o profesoară de elita de la Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași, doamna conferențiar universitar dr. Vasilica Stoiciu Frunză, și o altă întâlnire binecuvântată cu o persoană extraordinară, doamna Elena Hereș, sora eroinei acestei cărți”, a fost mesajul Alinei Hucăi, redactorul-șef al editurii SEDCOM LIBRIS.
Publicul este așteptat marți 12 iulie 2022, începând cu ora 18.30, în foaierul Operei Naționale Iași la o seară în care își va reaminti de extraordinara voce și poveste a mezzosopranei Maria Macsim, a cărei memorie va fi celebrată cu bucurie și arii celebre.
Maura ANGHEL