În pragul sărbătorilor de iarnă, Opera Națională Română din Iași (ONRI) a pregătit o adevărată surpriză atât pentru public, cât și pentru artiștii săi – opereta „Sânge vienez”. Montată la o distanță de zece ani de la ultimele aplauze oferite la Iași, creația lui Johann Strauss-fiul, cu o avanpremieră ce a stârnit dorința publicului de a umple sala superbului teatru, din păcate limitată de actualele condiții pandemice, a avut două spectacole (sâmbătă și duminică seară), ce au deschis inimile tuturor iubitorilor de muzică și de frumos. Și nu a fost vorba doar despre artă, ci și despre eleganță și invitația de a păși într-o lume în care educația și cultura dictează orice atitudine.
Încă de la început s-a dorit ca noua premieră, „Sânge vienez”, cea de-a treia din acest an a ONRI, să fie un spectacol clasic montat în cheie modernă, iar misiunea i-a fost încredințată regizorului Alexandru Nagy, de la Opera Națională București. Sosit într-un Iași care i-a reamintit de o întâlnire cu mentorul său, tenorul Vasile Moldoveanu, Alexandru Nagy și artiștii au adus pe scenă un spectacol minunat, care a bucurat enorm publicul, date fiind și reacțiile după avanpremieră și cele două premiere. „Am revenit, după o anume izolare-de-lume, cu mare dragoste, la Operă, pentru premiera Sânge vienez. Există întotdeauna un ritual personal al apropierii de scenă, îl resimt constant. Aseară, însă, surpriza tuturor spectatorilor, la deschiderea ușilor spre un foyer sclipitor, a fost intrarea într-o atmosferă subită de … cocktail-opera-music. Am fost întâmpinați, în desăvârșita eleganță a amfitrionilor, de directorii Operei, Daniel Șandru și Andrei Fermeșanu, precum și de regizorul Alexandru Nagy, invitat să monteze la Iași. Ba chiar, din tabloul lor mișcător în jurul pianului Adinei Alupei, s-a ridicat, preț de câteva clipe, vocea superbă a lui Andrei Fermeșanu, anticipatoare alunecare în partitura operetei. Regia lui Alexandru Nagy a fost la înălțimea promisiunilor și a anticipării lor, cu delicii. Allégée, îmi vine să spun, simplificată în ordinea alternanței muzică/recitativ, opereta poartă semnele viziunii noi, modern-ironice, inteligent conduse de o idee ca o supratemă, constând în încremenirea (la semnul unui nou regizor/dirijor, unul din personajele știute, devenit magister ludi) și intrarea în transa, vertijul, lejeritatea de joc aleator a(l) legăturilor amoroase de operetă, cu sublinierea în fundal, scenografică, a montajului: caruselul în proiecția ecranului, balul mascat, lumea qui pro quo-ului și a malentendu-ului comic”, a fost mesajul prof. dr. Lăcrămioara Petrescu, de la Catedra de Literatură Română „Garabet Ibrăileanu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Domnia sa a apreciat distribuția despre care spune că a strălucit, a adeverit și a surprins, a bucurat, a triumfat și a dat un suflu vesel, de explozie cu artificii, întregii gândiri regizorale. Potrivit domniei sale, opereta „Sânge vienez”, „în transfuzie (via București, Cluj) la Iași, circulă euforic și exuberant, încălzindu-ne inimile. Bravisssssimi!”.
„O bucurie, o mângâiere binevenită in aceste vremuri dificile”
Printre artiștii care au dat viață producției s-au aflat și virtuozi ai vocii care au urcat pe scenă de mai multe ori în opereta „Sânge vienez”, inclusiv în montarea de Iași. „Este un spectacol dinamic, nici nu știi când se termină, curge frumos. De asemenea, povestea se leagă bine, dintr-un vals într-altul, fără proză. Am lucrat cu un tânăr regizor talentat, inventiv și organizat, Alexandru Nagy. Repetițiile au fost intensive, dinamice, interesante, constructive. Am debutat și apoi am cântat multe spectacole cu opereta Sânge vienez, în regia Andei Tăbăcaru, începând din anii 2000. În ultimii 10 ani, spectacolul a luat o pauză. Mă bucur că a fost împrospătat. Mă bucur că mi s-a permis să mai fac parte din acest frumos proiect, pe același rol, Franzi. Este un rol savuros, mi-a plăcut mult să îl compun, mi-a devenit drag pe măsură ce l-am aprofundat. Sunt fericită că din punct de vedere muzical și tehnic și-a păstrat prospețimea și limpezimea timbrală”, a spus soprana Mihaela Grăjdeanu, prim-solistă la Opera Națională Română Iași. „Am invitat publicul să intre într-o lume magică, la un spectacol cu adevărat spumos”, a completat și soprana Lăcrămioara Hrubaru-Roată, care a apreciat mult munca tuturor colegilor, atât a celor de pe scenă, cât și a orchestrei, corului, baletului și celor din spatele scenei.
Mulți artiști au recunoscut că pentru ei, noua producție este o bucurie, o mângâiere binevenită in aceste vremuri dificile! „Spectacolul este o simbioză perfectă de zâmbete, muzică vieneză, emoții, dar și magie, iar Alexandru Nagy a reușit să ne transpună în această lume magică încă de la primele repetiții! Am lucrat intens, dar cu mare dăruire toți soliștii! Am simțit că mergem cu toții în aceeași direcție și cred că acesta a fost secretul, cel puțin pentru mine. Sprijinul echipei contează enorm, doar așa ne putem depăși limitele!
Atmosfera de la repetiții a fost fantastică: am râs mult, ceea ce ne-a ajutat să depășim oboseala acumulată!”, a spus soprana Angelica Solomon, pe care publicul a aplaudat-o în această seară în rolul lui Franzi Cagliari, „o femeie inteligentă, puternică și cu un farmec aparte, reușind foarte ușor să învăluie prin misterul ei orice conte!”.
„Eu am cântat în multe spectacole ale operetei, netrunchiate de proză și de balet, formulă care iată că ne ajută în pandemie. Am lucrat cu un regizor foarte talentat, care are și studii de teatru și care ne-a explicat foarte clar personajele, acțiunile și toate mișcările care se fac pe scenă. Mi-a plăcut foarte mult și mi-aș dori ca un regizor de valoarea lui să aibă Opera mai des și chiar să se înființeze un studio de operetă pentru cei tineri, în care vor putea debuta mulți artiști valoroși. Eu cred că am fost făcut pentru operetă. Vreau ca și mai tinerii mei colegi să aibă șansa să se afirme”, ne-a mărturisit și tenorul Adrian Ionescu, pe care publicul l-a aplaudat în rolul contelui Zedlau (pe care l-a interpretat și în spectacolul de acum zece ani), dar și în clipul promoțional al premierei.
Opereta „Sânge vienez” descrie atmosfera de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Reluată în repertoriu după mai bine de zece ani, opereta poate fi oricând o oglindă vie a oricărui timp – în orice vreme vom avea iubiri și trădări, vom întâlni minciună și prefăcătorie, vom găsi personaje dispuse la compromisuri inclusiv cu ele însele, darămite cu ceilalți! Situațiile au fost repuse în scenă într-un alt timp, cu o altă viziune a unui regizor care a dorit să ofere un spectacol clasic, în cheie modernă.
După ce și-a făcut ucenia sub atenta îndrumare a tatălui său, Johann Strauss-fiul a debutat ca dirijor la 19 ani, stârnind admirația celor din jur. A uimit lumea cu orchestra sa, cu care a avut un succes răsunător. A avut turnee în Ungaria, Transilvania și Țara Românească, a dat valsului, printr-un colorit orchestral foarte bogat, o valoare artistică deosebită. A compus peste 140 de valsuri, unele celebre precum „Dunărea albastră”, „Viață de artist”, „Sânge vienez”, „Vals imperial”, „Povești din pădurea vieneză”, „Vin, femei și cântec”, „Vocile primăverii”. A abordat opereta la îndemnul compozitorului francez Jacques Offenbach, care a venit la Viena să-l cunoască personal. Prima piesa pusă în scenă a fost „Indigo und die 40 Räuber”, urmată de „Carnavalul de la Roma”. A cunoscut gloria cu opereta „Liliacul”, pe care publicul ieșean o va putea urmări pe 28 și 29 decembrie, ca un cadou oferit tuturor iubitorilor muzicii.
Maura ANGHEL