„Ador arta! Când sunt singur cu notele mele muzicale, inima îmi tresare şi ochii îmi lăcrimează şi emoţiile şi bucuriile pe care le trăiesc sunt prea mult de îndurat”, spunea celebrul Giuseppe Verdi, anticipând poate reacția publicului la operele sale, întâmpinate mereu cu o largă reverență. Emoții și bucurii imense și intense au trăit și ieșenii care au ales să petreacă seara de sâmbătă la Operă, în compania artiștilor care au adus din nou pe scenă celebrul „Un Ballo in Maschera”.
Opera în trei acte, compusă de Verdi pe un libret de Antonio Somma, a avut premiera absolută la Teatro Apollo din Roma, în 1859. Inspirată dintr-un eveniment nefericit, asasinarea regelui Gustav al III-lea al Suediei (1792), reprezentația nu are o acuratețe istorică din cauza cenzurii impuse lui Verdi și motivată de sensibilitatea subiectului. Opera se bazează pe o piesă a dramaturgului francez Eugene Scribe, care a păstrat în scrierea sa câteva nume istorice implicate, conspirația și asasinarea de la balul mascat, restul fiind ficțiune. Acțiunea se desfășoară la Boston, nu în Europa, la începutul anilor 1700, în timpul Americii colonial britanice.
În centrul distribuției a fost celebra soprană Cellia Costea, de a cărei măiestrie ieșenii s-au bucurat la fel de mult ca și la premiera spectacolului din iunie 2022. Alături de „regina acestei distribuții, în toate sensurile prezenței ei în rol”, după cum a apreciat publicul, s-au aflat doi invitați – tenorul Adorjan Pataki (Opera Maghiară din Cluj), în rolul lui Gustavo, și baritonul George Proca (Opera Națională Timișoara), care s-a bucurat de un real succes în rolul lui Renato. Spectacolul a oferit și un moment de debut, susținut de mezzosoprana Marinela Nicola-Pahoncea în rolul Ulricăi, „o voce superbă care își găsește locul binemeritat”. Îndrăgita soprana Manuela Barna-Ipate a revenit în rolul lui Oscar, în care a debutat la spectacolul din 2022, traversând arii dificile, a căror interpretare îi dovedește încă o dată măiestria artistică. Intrați perfect în rolurile lui Samuel, Silvano și Tom, bașii Ștefan Linu, Octavian Ionescu și Teodor Busnea au fost primiți cu aplauze repetate, la fel și tenorul Ovidiu Manolache (Giudice/Servitorul Ameliei).
Completat de balet, corul și orchestra aflată sub bagheta maestrului David Crescenzi, spectacolul a fost unul intens și dinamic, o demonstrație de forță artistică amprentată de către regizorul Cristi Avram, a cărui viziune a fost întâmpinată cu o largă reverență încă de la premiera din vara anului trecut. „Am încercat să pun în lumină poezia libretului și a partiturii muzicale, să aduc câteva dintre aspectele esențiale ale vieții lui Gustav al III-lea pe care le-am reinterpretat. Spectacolul nu e unul biografic; de altfel, multe dintre momentele din viața monarhului Suediei ce apar în libret sunt anacronice. Mi-am dorit, totodată, să vorbesc despre destin și despre curajul de a te juca, de a primi provocările cu brațele deschise, despre a mărturisi cu sinceritate ce se află înlăuntrul fiecăruia. Un Ballo in Maschera oferă posibilitatea de a baleia între oniric și realitate, toate sub cupola generoasă a spectacolului. Se întâlnesc pe scenă atât personaje vii, reale, cât și fantasme, frici personificate, emoții antropomorfizate. Mi-am dorit o montare vie în care să pătrunzi activ, pe care să o decriptezi, care să te surprindă din orice unghi ai privi”, mărturisea regizorul la premiera spectacolului care conturează o situație posibilă în rândul oricăruia dintre noi.
Muzica ne poate schimba și poate schimba lumea în care trăim. De numele creației verdiene se leagă și o serie de premiere în SUA, „Un Ballo in Maschera” fiind primul spectacol de operă vizionat de către președintele Abraham Lincoln. Întâmplător sau nu, a jucat și un rol istoria drepturilor civile. În 1955, Metropolitan Opera a încredințat rolul ghicitoarei Ulrica lui Marian Anderson (contralto), care a devenit primul artist negru cu un un rol important într-o montare a companiei.
Maura ANGHEL